Spectacolul Hamlet, regizat de Roberto Bacci, a fost reprezentat, vineri 5 octombrie, în Sala mare a Teatrului Naţional “Lucian Blaga” din Cluj-Napoca. Premiera spectacolului având loc în 16 septembrie 2012.

Conflictul interior, dezbaterea conștiinței hamletiene a fost reprezentată pe scena naționalului clujean printr-un spectacol cu măști într-o manieră ludică de “capă și spadă”. Așadar, am asistat pe de o parte la un spectacol desfăşurat în capul lui Hamlet, pe de altă parte la o poveste prin care Hamlet se redescoperă, axată mai puţin pe analiza şi aprofundarea procesului răzbunării, cât pe personaj în sine, pe drama de a fi doar martor la evenimente exterioare care-i influenţează şi-i definesc universul lăuntric, pecetluindu-i destinul. Prins în mecanismul propriei poveşti, Hamletul lui Roberto Bacci acceptă provocarea, ridică mănuşa, devine autorul acesteia şi moare cu mănuşa pe mână. Pe scenă sunt Hamlet(Cristian Grosu) și șase luptători cu spada (Cătălin Codreanu, Eva Crişan, Cătălin Herlo, Radu Lărgeanu, Miron Maxim şi Irina Wintze), care pe rând intră în rolul celorlalte personaje, rolurile interschimbându-se frecvent. De la o scenă la alta Polonius, regina, Ofelia sau regele sunt interpretați de actori diferiți, personajele fiind identificate doar prin elemente vestimentare, coroana sau mantaua, altfel rămânând permanent în echipamentul alb al luptătorului cu spada.

Conflictul dintre Hamlet și ceilalţi e sugerat și cromatic, luptătorii, în costume albe, în timp ce Hamlet are un costum contemporan, doar din elemente negre, dar se creează şi un efect de complementaritate. Practic, avem de-a face cu un Hamlet one-character show, singurul personaj, fapt punctat și de o foarte inspirată opțiune regizorală de a dubla personajele. Cum? Sunt scene în care Ofelia, de exemplu, e jucată simultan de două actrițe, care spun deodată aceleași replici. Regizoru