„Eternul” Hugo Chavez a mai câştigat un mandat prezidenţial de şase ani. Cu toate acestea, după cei 13 ani cât a fost preşedinte, economia ţării este încă pe butuci. Sectorul imobiliar se umflă artificial iar singura ramură profitabilă a industriei este cea petrolieră. Ce îi aşteaptă pe venezueleni pentru încă şase ani?

Cu o infrastructură tot mai şubredă, o monedă naţională tot mai slabă şi o industrie neperformantă, economia Venezuelei e tot mai greu de pus pe picioare. O singură ramură a industriei – extracţia de petrol – este încă perfect funcţională. Însă banii obţinuţi din petrol au fost cheltuiţi pe programele sociale. Păturile foarte sărace au beneficiat de pe urma resurselor naturale, însă felul în care administraţia a cheltuit petrodolarii a fost cel puţin opac, apreciază BBC. Zeci de miliarde de dolari s-au dus spre fonduri de dezvoltare dubioase, unde contabilitatea este aproape inexistentă. Aşa că, fie din cauza corupţiei ori a lipsei legilor, multe din fonduri au fost irosite.

Este şi cazul fondului Fonden, care a absorbit până acum 100 de miliarde din fondurile publice. Reuters a publicat însă o anchetă despre cum au fost risipite zeci de milioane de euro pe facilităţi pe jumătate construite sau construite şi abandonate precum o fabrică de hârtie, una de aluminiu şi un parc de autobuze lăsate să ruginească nefolosite.

Şi în această campanie electorală, Chavez a promis să diversifice economia ţării sale. Cu alte cuvinte, să nu mizeze pe un singur domeniu. Pe termen scurt, se arată în analiza BBC, Hugo Chavez ar trebui să se asigure că programele sociale chiar vor deveni eficiente şi transparente.

De când a devenit Chavez preşedinte, în 1999, inegalităţile sociale s-au diminuat. Dar acelaşi fenomen şi-a pus amprenta asupra întregii regiuni. Totuşi, în Venezuela există cel mai bun coeficient Gini – cel care măsoare corectitud