Limitarea plăților cash la sume de ordinul câtorva sute de euro (1.000 de lei) ajută doar băncile la comisioane, dar nu combate nici economia subterană, nici evaziunea fiscală.

Printre „intruziunile în viața privată“ condamnate de lege se numără și cele făcute cu mijloace electronice. Cum ar fi interceptarea convorbirilor telefonice sau e-mailurile. „Interceptarea“ plăților dintre persoane fizice ar putea intra în aceeași categorie dacă nu ar fi protejată prin diferite legi date tot de stat.

Vorbim despre intenția de limitare a sumei maxime pentru plățile cash, plăți limitate deja pentru persoanele juridice. În prezent, o companie poate face într-o zi plăţi cash către o altă firmă sau o persoană fizică de cel mult 5.000 de lei, iar valoarea cumulată a operaţiunilor cu numerar nu poate depăşi 10.000 de lei pe zi. Plafonul ar urma să scadă până la 1.000 de lei către un singur client și cel mult 5.000 de lei cumulat. De asemenea, Ministerul Finanțelor analizează și posibilitatea („oportunitatea“, mai exact) de a introduce limitări și pentru plățile între persoane fizice.

Toate plățile ar trebui să se facă prin intermediul băncilor. Limitarea pentru persoane fizice ar însemna o cvasiinterdicție în a mai deține bani în numerar. Dacă plățile cash de valoare mare sunt ilegale, atunci ar trebui să depună banii la bancă înainte de a efectua o plată.

Teoretic, limitarea plăților cash ar lovi în economia subterană. Depunerea banilor la bancă implică și necesitatea justificării acestora, dând ANAF posibilitatea de a controla aproape tot ce face o persoană. Numai că inclusiv instituțiile financiare lucrează sub „secret bancar“, iar raportarea către autorități se face doar pentru tranzacțiile care depășesc 10.000 de euro (se pare că și acest plafon ar urma să fie coborât la jumătate). Și cum banca nu are rol de comisar fiscal, identificarea sumelor prov