Soldatul Wojtek a luptat într-una dintre cele mai crâncene bătălii ale celui de-Al Doilea Război Mondial, la Monte Cassino. Era ajutor de artilerist într-o companie a corpului expediţionar polonez. A transportat lăzi cu muniţie în ceea ce trebuie să fi fost iadul pe pământ. După ce a fost demobilizat, s-a stabilit în Scoţia, la Edinburgh. A murit în 1963. Este posibil ca fumatul, de care se apucase în armată, să fi grăbit sfârşitul veteranului nostru.
Detaliul care deosebeşte povestea lui Wojtek de aceea a altor veterani de război este blana. Wojtek avea blană, gheare şi peste 200 de kilograme. Era un urs brun pe care soldaţii polonezi staţionaţi în Irak în 1942 l-au cumpărat de la un localnic. L-au dus cu ei în Europa, unde faptele sale de vitejie l-au făcut să ajungă pe stema companiei, care înfăţişează un urs ce cară cu labele sale un obuz de artilerie. Era cu adevărat soldat în forţele poloneze, pentru că prietenii săi i-au dat un nume, acte şi grad militar pentru a putea fi transportat regulamentar pe o navă britanică.
Scepticii vor spune că Wojtek nu înţelegea mare lucru din drama istorică ce se desfăşura în acei ani. În replică, s-ar spune că nici unii oameni nu înţelegeau prea multe. Şi nu oricine ajunge să aibă o placă memorială, ca ursul-artilerist, la Imperial War Museum. Un film vechi, alb-negru, ni-l arată pe Wojtek boxând şi luându-se la trântă cu camarazii săi. Părea să îl bine-dispună interacţiunea cu fiinţele acelea pe care le-ar fi putut zdrobi, cu puterea sa, în câteva secunde.
Motivul pentru care am ales să scriu despre Wojtek ţine de confuzia morală a zilelor noastre. Cazul ursului-artilerist ne arată că o anume specie de virtute poate fi predicată în dreptul animalelor.
Şi atunci de ce atâţia dintre semenii noştri neagă orice statut moral al animalelor şi se poartă cu atâta răutate faţă de acestea?
Situaţia urs
