Medicul Corneliu Neagoe a fost primul primar ales al Constanţei, a condus oraşul în perioadele tulburi de după revoluţie, s-a lovit de lacunele legislaţiei, de lipsa banilor. A condus Direcţia de Sănătate Publică, apoi Secţia de Pediatrie a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă şi nu este un străin de viaţa politică. Corneliu Neagoe ne-a povestit experienţa sa în fruntea Constanţei, a analizat activitatea celor care l-au urmat, Gheorghe Mihăieşi şi Radu Mazăre, şi a dezvăluit detalii din „dosarele" oraşului.
Aţi fost primul primar ales al Constanţei şi probabil că aţi avut o misiune foarte grea. În anii de după revoluţie nu era chiar atât de uşor ca acum. Aţi spus la un moment dat că dvs. aveaţi 5 lei în buget, iar cei de acum au 500 de lei. Cum era administraţia publică locală pe vremea aceea?
Am făcut o comparaţie, aşa este. Trebuia să intru în Primărie pe 29 februarie, era an bisect şi am intrat pe 3 martie. Am avut tot personalul ostil, pentru că se spusese că îi voi da afară pe toţi oamenii din Primărie. Ei, au mai fost câţiva oameni care, văzând cam ce vreau eu să fac, au trecut de partea mea. Nu am găsit nimic în Primărie. Vă daţi seama, în 1 şi 2 martie s-au repartizat 1.400 de apartamente. Nu lucra nici ICRAL-ul, nu lucra nici administraţia, este lucru demn de luat în seamă, unii dintre consilieri beneficiind de apartamente ilegale. Bineînţeles că am început cu asta, am văzut că nu pot face nimic pentru că toată lumea era ostilă, inclusiv procuratura. Din păcate, toate sesizările mele la procuratură nu au avut un răspuns, ba din contră, nu am ştiut atunci că trebuie să fac copii după documente. Au dispărut documente. Nu am găsit nimic despre Constanţa însă. Nu se ştia nimic, Constanţa neavând Carte Funciară, era un haos total. Mă gândeam la revendicări, am şi făcut, am dat comunităţii greceşti deşi nu aveam lege atunci. Am avut noroc pentru că un
