Bugetari pe viață și de lux, veșnic privilegiați, șefi prin rotație, în ultimii 22 de ani. În toate domeniile, povestea este aceeași. Explicația conform căreia suntem proști că vrem, că așa ne-am obișnuit, nu mai ține. Suntem pur și simplu defecți. Defecți (în sensul cel mai tehnic) sunt mai ales cei care vin și pleacă – aceiași- la și de la cârma țării, județului, orașului sau comunei, dar și aceia (numiți de popor: jupâni, baroni, penali, șefi de feudă, potentați, pomădați, șmenari etc) care hotărăsc cine, cât și cum se stă pe scaun, la ce pupitru, la care birou. Suntem imperfecți, așa cred că ne-am născut, ca o mașinărie gata stricată, fără cel puțin o doagă. Sperăm de fiecare dată într-o schimbare veritabilă. La fel de tipic și pentru ce-i care ne-au condus ieri, dar vin și poimâine, să ne tragă (în) țepe. Și, invariabil, ne trezim înhămați, de fapt, deja călăriți. Mafioții ne schimbă doar hamurile.
La spital, Creola Enoiu se pregătește pentru a reveni în post, Iriza, pe cai mari în Parlament, Ion Tudor redescoperit la Mediu, Motocu reevaluat, proptit și reproptit în scaun, la sindicate (sindicaliștii nu sunt o specie diferită, așadar) – fanii continuității - Condescu ales, reales, re–reales și poate și peste doi, trei ani, același lider în funcție (în cazul în care vor mai exista organizații sindicale)… Exemple sunt excesiv de multe, o ciorbă de mutre vechi, peste tot. În concluzie, nu pot decât să cred că fie USL nu are și nu găsește profesioniști, oameni capabili și deștepți, fără carnet de partid dacă se poate, deci, alții decât cei împinși ușor spre scaune, fie se autosabotează.
Eu, pe toți (re)numiții, „realeșii” nu-i văd decât în hoarde hămesite care au trăit până acum în perioada pedelistă de tip mafiot, așa… pe lângă drum, pe lângă gard, iar în aceste zile, la semnalul centrului atacă cetatea, mă rog, ce a mai rămas din ea.
Am scris d