Graniţa de Vest a României, odinioară, o veritabilă fortăreaţă ridicată de regimul comunist împotriva propriului popor, în încercarea de a opri exodul fugarilor spre Occident, a fost Zidul Berlinului pentru români. Cu deosebirea că acest "zid" a fost, de fapt, cea mai sângeroasă frontieră a Europei.
Li s-a spus simplu, frontierişti, pentru că în vremea dictaturii au îndrăznit să privească peste graniţă şi au încercat să treacă dincolo de ea. Cei care au reuşit şi-au găsit libertatea şi fericirea în Occident, însă, nu au uitat niciodată teroarea prin care au trecut şi scenele de groază la care au fost martori!
Cei care au supravieţuit mai pot spune astăzi poveşti dintr-o altă viaţă, despre disperare, nevoia de libertate şi curaj. Ar plânge, dar sunt bărbaţi în toată firea. Ar râde, dar parcă amintirea acelor clipe nu-i lasă.
"Frontieriştii" spun poveşti despre grănicerii care băteau crunt români de-ai lor, îi torturau, îi împuşcau şi îi înecau în Dunăre. Nu aveau suflet, doar un ordin pe care îl respectau orbeşte! "Niciun om nu părăseşte România".
În Premieraprezintă "Ultima frontieră”, o poveste despre cât de scump au plătit românii libertatea în perioada comunismului, dar şi câte suflete şi-au pierdut viaţa încercând să ajungă la libertate.
Vezi mai jos un material emoţionant!
În vremuri comuniste, pe frontiera de Vest a României, au murit români pe care şi astăzi îi mai aşteaptă cineva acasă. Pentru că nimeni, nici atunci, nici acum nu a vrut să se intereseze de soarta lor.
Mai mult respect au avut sârbii care au văzut de pe malul lor cum erau omorâţi fugarii noştri! Pe unii au reuşit să-i salveze, iar pe alţii i-au îngropat creştineşte în cimitire cu cruci fără nume.
Şi de 20 de ani sârbii aşteaptă pe cineva să vină să le aprindă o lumânare. Dincolo de Dunăre sunt morţi car
