Zicala de mai sus face referire in original la greci, pesemne ca un reflex al etapei fanariote a istoriei noastre, care a determinat o lipsa de apetenta si dragoste a romanilor fata de confratii lor intru ortodoxie.
Chiar Eminescu amintea ceva despre "grecoteii cu nas subtire" care ne-au (ne)fericit prin prezenta si metehnele lor timp de cateva veacuri.
Dar nu despre greci este vorba acum. Ci despre faptul ca propozitia este cumplit de adevarata cu referire la alti "greci", nemasurat mai periculosi si pagubosi in ceea ce ne priveste, tot ortodocsi si ei, care se situeaza la celelalte fruntarii ale romanitatii, pe la Soare-rasare, de acolo unde scriitorii proletcultisti credeau a sti ca ne vine lumina. Dar nu lumina, ci urgia venea mai degraba din acel spatiu, aflat atunci, ca si acum la limita a ceea ce numim civilizatia europeana.
Pana si Nicolae Ceausescu, in virtutea inteligentei sale native, asa grosiera cum era, a simtit ca n-are a se astepta la nimic bun de la muscali si a cautat de aceea s-o mai subtieze cu ei si sa se apropie, in compensatie, de oricine parea o alternativa la puterea mereu amenintatoare a acestora.
Desigur, nu facem aici vorbire de calitatile potentiale sau manifeste ale poporului rus, un popor mare si posesor de mari virtuti si aptitudini. Un popor care a excelat de-a lungul vremii la destule capitole, de la arte, la tehnologie si la ce-o mai fi.
Vorbim acum despre obstinatia imperiala a conducatorilor lor de toate soiurile si culorile. De la Petru cel Mare, la Stalin sau la actualii lideri ai rusilor. Caci legea lor, asa cum rezulta din documentul real sau apocrif numit: "Testamentul lui Petru cel Mare" este dominatia, cucerirea si expansiunea in detrimentul oricarora se intampla sa le fie vecini.
Lectia aceasta era bine invatata de romani, cel putin pana la un loc. Pus
