Doar 4 sași și câțiva români mai trăiesc într-un sat izolat din județul Sibiu, care număra odinioară peste 300 de suflete.
Din Bruiu, comună aflată la aproximativ 60 de kilometri de Sibiu, drumul cotește pe un ”pod strâmb”, cum îi spun localnicii, apoi printr-o pădure pentru ca, la ieșire, să șerpuiască printre dealuri verzi, în decor și tăcere de poveste.
Atestat încă din 1.300, Gherdealul a fost pe vremuri un sat înfloritor. Avea școală săsească și școală românească, grădiniță, două biserici și peste 300 de localnici, în marea lor majoritate sași. Acum, zestrea satului se rezumă la zeci de case părăsite și doar o mână de localnici, 4 sași și 11 români.
Depopularea a început în anii 70-80, cu plecarea tinerilor la orașe, iar între 1990 și 1992 au plecat sașii. Acum, o mână de oameni răscolesc trecutul și amintirile printre case ruinate și biserici vechi. Toți sunt trecuți de 50 de ani, iar pe drumul prăfuit nu mai aleargă, de foarte mulți ani, niciun copil.
”Mai sunt 60 de case în picioare, au fost 112, foarte multe s-au autodemolat. Sașii din Gherdeal sunt mari iubitori ai satului lor, și din cauză că îl iubesc așa de mult nu vor să-și vândă casele, foarte puțini și-au vândut casele, și ar fi amatori care să-și cumpere, să-și facă case de vacanță, chiar dacă a rămas o grămadă de moloz. În Bruiu și în Șomartin au vândul, dar gherdelenii nu vor să vândă. De ce n-or vrea să vândă, știe-i Dumnezeu. Au zis ”Să știm că avem acolo o grămadă de moloz, că și aici în Germania nu suntem noi chiar așa de siguri cu Germania asta. Poate unii chiar speră să se reîntoarcă”, povestește Ioan Berghea, primarul din Bruiu.
Amintiri din satul viu
Dacă ajungi în Gherdeal, trebuie neapărat să poposești în curtea lui Honz. De fapt, îl cheamă Johann Onghert, dar toată lumea îl știe drept Honz. Casa e chiar prima pe stânga, cum
