În ultimii ani, au existat mai multe încercări de a înființa o bursa a cerealelor în România, la Constanța, la Brăila sau la Galați. Din nefericire, toate aceste proiecte au rămas doar pe hârtie. Singurul proiect demarat este cel de la Corabia, unde se află în construcție o bursă locală de cereale.
În lipsa unei burse naționale a cerealelor, pe piața din România prețul acestor produse agricole nu este stabilit de raportul cerere-ofertă, ci rămâne la latitudinea marilor comercianți, în special a angrosiștilor și a exportatorilor, care fac legea în acest domeniu. Cei mai afectați sunt micii agricultori, nevoiți să-și vândă cerealele la prețuri dictate de „samsarii“ de produse agricole, care oferă prețuri mult mai mici decât cele cotate la bursele internaționale.
Câte proiecte, atâtea eșecuri
În anul 2000, guvernul Isărescu a avut pe masă un astfel de proiect, denumit „Bursa Mării Negre“. Acesta prevedea amplasarea unei burse de cereale în Zona Liberă Constanţa, mai exact în Portul Constanţa Sud. Preluat de guvernul Năstase în 2001, proiectul a fost mereu amânat și, până la urmă, abandonat. Apoi, în 2010, la inițiativa mai multor fermieri locali și cu sprijinul Bursei de la Sibiu (SIBEX), s-a încercat redeschiderea bursei de la Brăila (una dintre principalele burse românești din perioada interbelică, alături de cele din București, Constanța și Craiova), dar și acest proiect a picat din fașă, pentru că Ministerul Agriculturii nu a rezolvat principalele probleme de care depindea existenţa bursei de cereale: cea a certificatelor de depozit, care stau la baza tranzacţiilor pe o astfel de bursă specializată, și cea a licenţierii silozurilor, unde ar fi urmat să fie depozitate grânele.
A urmat încercarea ministrului agriculturii din guvernul Boc, Valeriu Tabără, de a reînființa Bursa cerealeleor de la Galați, ca „un punct
