Până de curând, am făcut și eu parte din tabăra acelora, destul de numeroși, care cred că actuala Constituție din 1991, revizuită în 2003, ar trebui serios modificată, ba chiar rescrisă aproape în totalitate. Mi-am schimbat părerea. Nu mai vreau schimbarea actualei Constituții. Evenimentele din vara aceasta, ultimele declarații ale unor lideri politici de la putere, precum și perspectivele probabile pentru rezultatul alegerilor din 9 decembrie mă îndeamnă la prudență maximă.

Asta nu înseamnă că aș nega deficiențele dovedite ale Constituției lui Iorgovan & Iliescu & Năstase, mai ales imprecizia cu care ea califică raporturile dintre președinte și guvern sau alte imprecizii despre care au vorbit destui până acum. Dar chiar această imprecizie majoră, în condițiile în care ne vom afla după 9 decembrie, ar putea fi un avantaj. Și în orice caz, o eventuală precizare a respectivelor raporturi nu pare de bun augur. Iată, mai în detaliu, motivele care mă determină să mă tem de orice modificare constituțională în momentul de față.

Dacă va fi schimbată, Constituția nouă va fi adoptată de viitorul parlament. Acesta va fi format, în majoritatea lui, din parlamentarii deja în funcție, care candidează pentru un nou mandat. Calitatea acestora este discutabilă sub toate aspectele, așa cum arată un recent studiu al Institutului de Politici Publice. Mulți sunt urmăriți penal sau suspectați de conflicte de interese. Peste 90 dintre ei și-au schimbat în curs de 4 ani partidul în numele căruia au fost aleși – unii dintre ei chiar de mai multe ori. Procentul de absenteism e foarte mare, el fiind uriaș chiar la președintele actual al Senatului, Crin Antonescu. Eficiența parlamentului în adoptarea de legi proprii, nepropuse de guvern, a fost redusă. Specializarea parlamentarilor pe domenii precise a scăzut în raport cu legislatura anterioară. În acest caz, viitoarea Adunare