Ei vând medicamente. De fapt, suplimente alimentare. Ei sunt vânzători. Ca să obţină profit, vânzătorul e în stare să se vândă pe sine însuşi. En detail. Începe întâi cu sufletul, e mic, se ambalează repede. Dacă-l vinde, asta înseamnă că se pricepe la afaceri. Linguşeşte, complimentează, păcăleşte, jigneşte, înjură, scuipă, deranjează, devine viral, prin urmare are succes şi e inteligent. În bussines, scopul scuză mijloacele. Oare?
"Doamne, îmi pare rău, dar îl urăsc. Îl urăsc atât de tare! Vreau şi eu o viaţă normală. Un copil normal. Dar cu el, cu el ce să fac?”. E un fragment dintr-o reclamă la un produs (supliment alimentar ce se comercializează prin telverde) care cică "luat preventiv, optimizează funcţiile cerebrale”. Reclama, care mimează războiul lăuntric al unei mame de copil autist, are sloganul: "Urăşte-ţi băieţelul! Urăşte-i autismul!”. Next: "Urăşte-ţi tatăl! Urăşte-i Alzheimerul!”. Nu ştiu dacă suplimentul alimentar propovăduit e recomandat mamei care urăşte, copilul urât, bunicului cu Alzheimerul, urât la rându-i sau privitorului, după vizionarea reclamei. Cu siguranţă însă, copywriterii acestor infantile clipuri publicitare au nevoie de ceva puternic, care să le redea contactul cu realitatea. Pentru că nu numai că-s urâţi, dar trăiesc şi pe altă lume!
Am cunoscuţi, în ultimii ani, zeci de familii cu copii autişti. Le e greu pentru că, deşi există o lege în vigoare care prevede accesul gratuit la terapie, statul nu le decontează nimic. Pentru că luptă singuri cu sistemul, pentru a-şi înscrie copiii în învăţământul de stat, deşi Constituţia România garantează fiecărui copil dreptul la educaţie. Pentru că nicio firmă de advertising şi nicio companie farmaceutică n-au sărit vreodată să susţină un ONG ce luptă pentru drepturile persoanelor cu autism. Le e greu şi pentru că politicienii folosesc cuvântul "autist” peiorativ, fără să
