"Ce este mai rece decit apa rece in Romania? Apa fierbinte". In timp ce mergea pe un bulevard delirant construit de Ceausescu in Bucuresti, inconjurat de cladiri urite care au fost ridicate peste noapte si din care deja cadeau bucati, cineva i-a spus acest banc jurnalistului britanic Ben Lewis. "Simplu, precis, frumos si adevarat ca un haiku iaponez", spune Ben Lewis in cartea sa Hammer & Tickle, dedicata umorului in tarile comuniste si recenzata de ziaristul spaniol Guillermo Altares de la El País.
Ziaristul britanic Ben Lewis a inceput sa caute glume din tarile comuniste si a descoperit ca se poate povesti prin umor de la revolutie sovietica pina la caderea zidului de Berlin.
"In anumite culturi apar forme de expresie care care folosesc pentru a defini ideile si valorile. Grecii aveau miturile. Dupa Al doilea Razboi Mondial, muzica pop a definit cultura occidentala. Comunistii aveau glume politice. Comunismul este unicul sistem politic care a produs propriul tip de umor", subliniaza Lewis.
"Poti sa povestesti toata istoria comunismului prin glume", spune Simon Vilensky, un fost prizonier in Gulag. De fapt, existe un cuvint in limba rusa care defineste gluma politica: anekdot. Nimeni nu stia de unde veneau, dar apareau tot timpul, inclusiv in momente periculoase si se raspindeau foarte repede.
Ce tara a produs cele mai bune glume? "Germania de est", raspunde Lewis intr-o conversatie la telefon: "Sint glume precise si disciplinate, foarte germane. Un exemplu: de ce hirtia igienica germana avea doua foi? Pentru ca o copie trebuia sa fie trimisa la Moscova".
Glumele din Romania erau foarte negre: "De ce Ceausescu organiza o mare defilare in prima zi de mai? Pentru a sti cite persoane au supravituit dupa iarna". Glumele din Cehoslovacia erau suprarealiste: "Care este tara cea mai neutra din lume? Cehoslovacia,
