Undeva, la marginea oraşului, lângă o cale ferată lăsată în paragină, un vagon CFR din lemn, vechi de 70 de ani, al cărui acoperiş este plin de găuri, înseamnă acasă pentru o familie cu 5 copii.
Cel mai mic are un an şi două luni, iar fata cea mare este în clasa a XI-a la liceu. Ca să îi poată creşte, mama merge zilnic după fier vechi la rampa de gunoi. Banii strânşi abia ajung de mâncare şi totuşi copiii sunt bine crescuţi, iar cei mari merg la şcoală, fetele fiind chiar premiante.
La margine de lume şi de societate. Aşa trăieşte o mamă cu 5 copii care se luptă în fiecare zi cu sărăcia.
Cele două fete mari sunt în primul şi în al treilea an la un liceu industrial şi sunt primele în clasă. Le-am cunoscut atunci cînd am fost la ele în vagon – sunt două tinere drăguţe şi bine crecute care îşi doresc mai mult de la viaţă decât a avut mama lor.
Elena Acamenitoaie s-a căsătorit la 17 ani şi a avut trei copii cu primul soţ, care lucra la CFR. Aşa au ajuns să locuiască într-un vagon vechi de tren. Femeia a rămas în acesta şi după moartea bărbatului. Mai are doi copii din a doua relaţie, Isabela de 4 ani şi Mario de doar un an şi două luni.
Tatăl îşi caută de lucru prin ţară, iar mama merge după fier vechi. Din acei bani şi din alocaţii trebuie să se descurce cu mâncarea şi cu trimisul celor trei copii mai mari la şcoală. Acum adună şi tot felul de resturi de lemne pentru că ştie ce o aşteaptă la iarnă.
"În general când am lemne stau până târziu să bag în foc, 12, 1 noaptea. La 4, 5 dimineaţa trebuie să încălzec pentru că pleacă copiii la şcoală. Să se trezească în căldură. Am băgat în foc şi încălţăminte care se rupea pentru că nu tot timpul sunt lemne" a spus mama. Copiii spun că nu au povestit la şcoală condiţiile grele în care trăiesc pentru a nu fi discriminaţi de colegi. Le e ruşine unde stau.
Femeia este conştientă că nu se poate
