Pe Mihai Ungureanu, sau Miţă, cum îi spun prietenii, l-am cunoscut cu ceva timp în urmă, într-o după-amiază numai bună de împărţit cărţi, sau învârtit zaruri. Mă învăţase să joc „Saboteur”, un joc de societate de care m-am îndrăgostit instant şi pe care îl joc şi astăzi. Mihai Ungureanu are 28 de ani şi profesează ca inginer constructor în Târgu-Mureş. E pasionat de jocuri de societate, sau boardgames pe un limbaj mai mişto, de trei ani încoace. Deţine peste 30 de jocuri şi ştie să joace vreo 50. Sâmbăta ce tocmai a trecut, Mihai a devenit campion naţional la „Carcassonne”, un joc pe care ni-l va explica, pe scurt, chiar el, căci l-am invitat la o poveste.
Reporter: Cum a început pasiunea asta a ta pentru jocurile de societate?
Mihai Ungureanu: Tot timpul am fost pasionat de tot felul de jocuri. Pasiunea pentru jocurile de societate o aveam de mic; cu toţii ne-am jucat cărţi, şah, table sau „Nu te supăra frate”. Toate acestea sunt considerate jocuri de societate sau boardgames. Nebunia m-a apucat acum vreo 3 ani, cu jocul „Coloniştii din Catan”. Multă vreme a fost singurul joc de societate modern pe care l-am avut şi l-am jucat până am tocit componentele. A fost şi primul joc de societate modern tradus în limba română; un excelent joc pentru începători.
Rep.: Câte jocuri ai şi câte stii sa joci?
M.U.: Am puţin peste 30 jocuri (îmi place ideea că deja nu mai ştiu exact câte am) şi câteva extensii. Extensiile măresc complexitatea unui joc, adaugă posibilitatea jocului în mai mulţi jucători sau schimbă reguli. Pe scurt, extensiile cresc durata de viaţă a unui joc. Ştiu să joc, probabil, peste 50 jocuri şi îmi face mare plăcere să învăţ jocuri noi, singurul regret e că multe jocuri nu apuc să le mai joc după ce le învăţ.
Rep.: Unde joci, cu cine joci şi cât timp îţi ocupă pasiunea asta?
M.U.: Cele mai multe jocuri le joc acasă, am un ra
