Un cititor vizibil contrariat , mă avertizează : «Te-ai îmbătat şi te-ai apucat de scris !Trebuia sa bei zeama de varză!». Pentru că nu am pus încă varza la murat, nu voi îndeplini dorinţa cititorului meu. Voi explica însă în continuare de ce nu trebuie să folosesc licoarea vindecătoare de mahmureală.
Schimbarile bulversante din peisajul politico-economic si social romanesc, ma obliga sa ofer cititorilor mei explicatiile necesare, pentru intelegerea atitudinii pe care o voi adopta in viitor, in exprimarea opiniilor mele. Ca peste tot in lumea asta mare si breasla ziaristilor este formata din mai multe categorii, conturate de un indicator esential al acestei profesii : atitudinea adoptata in relatarea si comentarea evenimentelor. In functie de aceasta atitudine, ziaristii se impart in doua categorii mari: cei care se implica si cei care nu se implica. Sau cei cu «dinti de lapte» si cei cu «dinti de otel». Cei care aleg sa nu se implice reprezinta doar «butaforia» Presei, necesara, dar nu suficienta. Cei care aleg sa se implice, devenind formatori de opinie, reprezinta «sufletul» Presei, fara vibratia caruia, aceasta nu poate sa existe.
In Presa romaneasca actuala exista o rivalitate nemarturisita intre « Presa care relateaza » si « Presa care se implica ». Balanta s-a inclinat in mod nefiresc in favoarea Presei care relateaza, pentru ca evenimentele se produc mai rapid si contin o mai mare doza de senzational, ceea ce confera rating si notorietate, asa cum este cazul televiziunilor comerciale de stiri si al tabloidelor scrise. Aceasta modalitate de a face presa, beneficiaza permanent de imagini si fotografii care socheaza si care au propietatea de a produce «senzatii» tari. Toate insa « de moment », pentru ca acestea nu au propietatea de a zidi, precum cuvantul. Diferenta este fundamentala si fuga dupa senzational este salvata in cazul televiziunilo
