Autostrada A3 din Italia a început să fie construită prin 1960. După mai bine de 50 de ani, încă nu a fost terminată.
Poduri neterminate, pasaje neluminate şi, din când în când, bucăţi de ciment sau alte materiale de construcţii care cad pe maşinile aflate în circulaţie, îngustarea drumului la doar două benzi sunt câteva dintre problemele pe care le prezintă şoseaua care face legătura între Salerno (sudul oraşului Napoli) şi regiunea Calabria.
Autostrada A3 a devenit expresia eşecului statului italian, ruşinea Italiei, cum o numesc istoricii, sau un rod "putrezit" ce s-a născut într-o cultură politică concentrată pe câştigarea cât mai multor voturi, cultură "hrănită" de crima organizată din sudul Italiei şi care a dus la fraudarea statului, la dezamăgirea cetăţenilor şi la izolarea geografică şi economică a regiunii Calabria.
În cifre, aproape 400 de kilometri din autostradă sunt deschişi traficului din cei 500 construiţi, aproximativ 270 de kilometri au fost reconstruiţi, iar până în 2013 autoritatea italiană pentru autostrăzi (ANAS) plănuieşte să mai realizeze încă 100 de kilometri.
De ce are o importanţă atât de mare A3? Regiunea Calabria nu are linii feroviare de mare viteză, transportul în zonă nu se poate desfăşura în cele mai bune condiţii, ceea ce explică în mare măsură şi rata şomajului de aproape 40% în rândul tinerilor italieni. Se adaugă în zonă şi oraşul-port, Gioia Tauro, care, în lipsa unor legături potrivite la drumuri şi autostrăzi, are o activitate economică mult prea puţin activă.
Eşecul construirii autostrăzii are o semnificaţie puternică şi la nivel european. El a dat o formă temerilor pe care ţările din nordul Europei le au legate de zona euro: transformarea lor într-un sistem al bunăstării în care se aşteptă ca ele să suporte o Europă de Sud leneşă, în care ajutoarele şi subvenţiile adesea se pierd în mi
