O voce caldă, pe care e greu să nu o îndrăgeşti... "Ionel de peste deal, măi dragă Ionele/ N-ai venit la noi de-un an, măi dragă Ionele...” sau "Foaie verde foi ca viţa/ Când eram pe Ialomiţa...” Când spui Tiţa Ştefan, gândul te duce spre Ialomiţa, pe care o cântă inconfundabil, cu aceeaşi bucurie, de când se ştie, mai bine zis de când se afla în clasele primare, pe plaiurile natale, la Fierbinţi, judeţul Ialomiţa, unde s-a născut (în comuna Grecii de Jos) la 9 octombrie 1942. Ei bine, doamna Tiţa Ştefan împlineşte astăzi 70 de ani! Jurnalul Naţional îi urează La mulţi ani!
"N-am avut niciodată concediu până în 1980!”
Cântecul a însoţit-o de când se ştie. Avea o adevărată exaltare sufletească atunci când profesorii de muzică Nicolae Racoceanu şi Petre Smărăndescu îi ghidau paşii spre muzică, domeniu pe care îl îndrăgea asemenea celui mai de preţ giuvaier. "Cât am fost în clasele I-IV, am fost dirijoarea corului. Îmi plăcea tare mult să cânt! Mâncam din bulgării de zăpadă şi n-aveam nimic! Colindam pădurile... Până cădeau frunzele eram prin luncă şi pe văi... În clasa a VII-a a venit profesor de muzică Petre Smărăndescu. Era aşa îndrăgostit de meserie... A înfiinţat corul de la Fierbinţi, grup vocal, octet, grup bărbătesc”, îşi aminteşte doamna Tiţa Ştefan.
Invitaţia primită în luna iunie a anului 1960, de a participa la Televiziunea Română, la emisiunea "Viaţa Satului”, realizată de Maria Banu şi Ion Filip, avea să fie portiţa spre o lume la care visa de multă vreme: "În aceeaşi zi, după emisiune, Valeriu Lazarov ne-a invitat la o emisiune de varietăţi. Am cântat cu o formaţie de muzică uşoară, cu pian, condusă de Gaston Ursu. În acea seară, de 22 iunie 1960, a fost debutul meu... În 1961, în primăvară, am fost chemată la Radio. Mi-au trimis telegramă. Aveam 18 ani. Era campanie electorală şi au fost chemate tinere care votau pentru prima
