De două ori pe zi, cu precizia unui ceas, gravitaţia lunii determină fluxul şi refluxul mărilor. Pentru Phil Scott, director de afaceri în cadrul GE Power Conversion, mareele reprezintă sursa perfectă de energie regenerabilă, mai previzibilă şi mai fiabilă decât energia eoliană sau solară.

„Unele maree ajung pe coasta Marii Britanii cu o viteză de şapte metri pe secundă,” spune acesta. „O forţă a naturii care nu aşteaptă altceva decât să fie valorificată.” GE a ajutat deja la ancorarea primelor turbine de maree pe fundul mării din jurul Insulelor Orkney, lângă coasta Scoţiei. Acestea par nişte elice imense de nave, scufundate în apă la o adâncime de 55 – 73 de metri şi folosesc turbine adaptate pe baza tehnologiei eoliene.

Turbinele se află în „puncte de îngustare” strategice în care mareele năvălesc printr-un canal strâmt aflat între insulă şi promontoriu. Până acum, turbinele din Orkney au pompat peste 15 megawaţi/oră de energie electrică în reţeaua locală.

În prezent, echipa GE discută despre asigurarea unor convertoare şi generatoare de energie pentru o a doua reţea de turbine subacvatice cu o capacitate de 10 megawaţi în nord-vestul Scoţiei. Inginerii estimează că resursele teoretice totale de tipul mareelor din Marea Britanie se situează între 25 şi 30 de gigawaţi – suficient pentru a asigura aproximativ 12% din necesarul de energie al Marii Britanii. „Dacă îmi daţi orarul mareelor, vă pot spune cum se va comporta mareea într-un anumit loc pe planetă peste o sută de ani,” spune Scott.

Energia mareelor poate fi valorificată în trei moduri. Amplitudinea fenomenului se manifestă pe verticală în apă, pe măsură ce aceasta se ridică şi cade într-un anumit loc. Curentul mareei captează mişcarea orizontală a apei în timp ce mareea scade şi creşte odată cu schimbarea fluxului. Există şi balize speciale care pot produce energie la suprafaţă,