Sunt persoane care îşi exprimă sentimentele prin semne. Zâmbesc şi nu ai nevoie de traducere. Le înţelegi starea. Citeşti pe faţa lor mulţumire, şi atunci te întrebi care dintre noi trăieşte într-o lume normală: noi, cei care auzim, sau ei, surdo-muţii, al căror destin i-a făcut să fie doar diferiţi.
La Liceul Tehnologic Special Bivolărie sunt înscrişi 180 de copii şi tineri doar cu deficienţe de auz. Unitatea este continuatoarea Institutului de orbi şi surdo-muţi „M. S. Regina Maria” din Cernăuţi şi funcţionează într-o fostă cazarmă austriacă din anul 1943, când s-a transferat de la Cernăuţi. Activităţile de învăţare desfăşurate la clasă sunt realizate după programa din învăţământul de masă, pentru a oferi elevilor accesul la acelaşi conţinut de informaţie ca şi elevii care aud.
Fie că abia merg, având puţin peste 2 ani, la grupa mică de preşcolari, fie că sunt adolescenţi sau trecuţi de majorat, veniţi din 14 judeţe, dar şi din Republica Moldova, cu toţii fac parte din marea familie a Liceului Tehnologic Special Bivolărie. Elevii urmează una dintre cele două specializări ale liceului, operator - tehnică de calcul sau patiserie - cofetărie.
Limbajul mimico-gestual
Când păşeşti pe poarta liceului, dacă e pauză, eşti întâmpinat de zâmbetele copiilor, care nu au nevoie de traducere. Păşeşti mai departe şi ochiul este încântat de parcul plin cu flori, de un teren de sport bine utilat, în care alţi copii aleargă, se joacă în tăcere, fără să-ţi dai seama că aceşti copii sunt diferiţi. Îi cunoşti mai bine la una dintre întâlnirile periodice pe care le au cu conducerea şcolii, cu directorul Mihai Stan şi cu directorul adjunct Viorica Georgescu, în sala de conferinţe, în pauza de la ora 11:00.
Acolo este universul lor, universul semnelor, al limbajului mimico-gestual, de fapt abecedarul unui surdo-mut. A fost momentul în care elevii şi-a
