Mi s-a prezis de nenumărate ori că îndată ce nu va mai fi preşedinte, mă voi prăbuşi cu spume la gură, pentru că nu voi mai avea ce scrie, ura mea „viscerală” faţă de Băsescu rămânând fără subiect. De o lună şi jumătate, Traian Băsescu tace chitic la Cotroceni. Pentru preşedintele jucător, asta e totuna cu a nu mai fi preşedinte, ca şi cum referendumul ar fi reuşit să-l demită.

Şi totuşi, subsemnatul n-am spume decât la gura halbei. După atâţia ani în care am fost silit de meserie să scriu despre T. Băsescu, nu mă simt în niciun fel fără el. E ca şi cum n-ar fi fost.

D-nii Antonescu şi Ponta în schimb, sunt ca nişte dulăi rămaşi fără urs. Latră conştiincios, îşi arată colţii, muşcă aerul, sfârşind prin a se scărmăna unul pe celălalt. În absenţa lui Băsescu, liderii USL par fără rost pe lume. Dacă n-ar veni alegerile peste două luni, divorţul ar fi rapid şi cu strigături.

Oare preşedintele Masăverde să fi înţeles că poporul nu-l mai vrea, că a rămas în funcţie trişând, să-i fie, oare, mă scuzaţi, ruşine să mai cuvânteze de la pupitrul prezidenţial la Ştirile de la ora 19?

Ce-o face el acum, mai începe o dată Levantul, citeşte Harry Potter, pe care îl consideră superior lui Huckleberry Finn, se pregăteşte pentru examenul de reînnoire a brevetului de căpitan, îşi scrie memoriile? Sau stă cu ochii, seară de seară, pe 4-5 ecrane, la toate televiziunile „de ştiri” şi sudează ţigări înfrânându-se cu greu să intre „la bătaie”, măcar pe telefon?

Pasul înapoi este o „perversă de pe Târgu Ocna” cât se poate de eficientă a bătăuşului politic Băsescu. Mult mai nimerită decât încercarea activistei Macovei de a-i face hoţi pe 1,5 milioane votanţi la referendum – preşedintele Masăverde ştie că, în câteva luni de guvernare, Ponta şi Antonescu pot să-i scoată la iveală pe votanţii antiBăsescu care nu mureau de dragul USL şi care s-ar putea să fie ma