Când și de ce ne-am pierdut această capacitate de discernământ față de ce merită și ce nu merită expus ca model de idei și exprimare?
De curând, a avut loc la București o conferință cu un nume foarte ilustrativ în engleză – The Power of Storytelling – și ceva mai greu de tradus în românește. Capacitatea de a spune bine povești bune e ceva atât de puternic, încât cultura occidentală a cucerit lumea cu ea. Și la propriu, și la figurat. Ascultând pe viu câțiva americani laureați ai premiilor Pulitzer povestind fascinant despre bucuria, nevoia și priceperea de a spune povești, am înțeles și mai bine de ce publicațiile americane sunt cumpărate și citite în toată lumea.
Evenimentul a fost organizat de jurnaliştii de la Decât o Revistă, o mână de tineri români inimoși și pasionați de meseria lor, care au strâns în sală un public de câteva sute de alți tineri interesați să învețe ceva ce pentru mass-media mainstream din România nu mai prezintă nicio valoare. Ele par să fi eșuat iremediabil în relatări partinice, anoste, prejudecate, minimal documentate și redactate.
Apariția și succesul unor Gigi Becali sau Dan Diaconescu sunt date în bună măsură și de incapacitatea noastră, a celorlalți, de a povesti convingător și pe înțelesul oamenilor ce, de ce și cum facem. Televiziunile îi țin pe de-alde Diaconescu ca investitor și pe Becali ca om de sport în primetime zile în șir, pentru că nu pot mai mult. Nu mai știu cum să-i contracareze și atunci i-au adoptat pe post de magneți de audiență. Cam în același fel în care adoptă toate greșelile flagrante de logică, de gramatică și de limbaj care emană dinspre publicul-țintă al celor doi.
Când și de ce ne-am pierdut această capacitate de discernământ față de ce merită și ce nu merită expus ca model de idei și exprimare? E o tară pe care o ducem de mult la nivel de societate. Pentru c
