Crin Antonescu s-a arătat prea surpins că e întrebat dacă mă regăsesc pe listele PNL:
“Jurnalist: Dar doamna Săftoiu?
Crin Antonescu: Doamna Săftoiu, fosta parlamentară? Nu. Dar ce idee aveţi?! Doamna Săftoiu a plecat din Parlament, cred că şi din partid, nu ştiu exact, dar în orice caz nu este în vederile noastre”.
Să mă prezint, deci. Sunt membru PNL. Nu mi-am dat demisia din PNL, chiar dacă nu m-am regăsit în deciziile lui C. Antonescu. Mi-am dat demisia din Parlament, în urma ședinței din ianuarie 2012, prezidata de domnul Antonescu, în care domnia sa a provocat și susținut această decizie – demisia parlamentarilor PNL, ca semn de solidaritate cu protestatarii din Piața Universității, care cereau alegeri anticipate. Am considerat că e o opțiune corectă. Că apoi – deși mulți își anunțaseră demisia – am rămas singură, e doar o chestiune de onoare.
Domnul Antonescu se comportă straniu, ca lovit de amnezie. Până în anul 2009, când a candidat la funcţia de preşedinte al PNL, cu domnul Antonescu m-am intersectat o singură dată, prin anul 2007, într-un platou de televiziune. Apoi, ne-am revăzut în vara lui 2008, în casa domnului Patriciu, unde l-am întâlnit de două ori, însoțit de soția domniei sale: eu, candidat din partea organizației Prahova (Dinu Patriciu este membru onorific al organizației Prahova) – discutând despre campania la nivelul județului, Crin Antonescu – prieten, cel puțin după familiaritatea pe care o dovedea față de gazdă și loc. Apoi, ne-am revăzut în campania internă pentru președinția PNL – complezent, onorat că îl susțineam. E adevărat că acela care făcea lobby pentru domnul Antonescu era domnul Ludovic Orban, care lua om cu om, convingându-i să-l susțină pe aspirantul Antonescu.
A urmat campania prezidențială din anul 2009. (Până atunci, a mai existat un intermezzo, la campania pentru europarlamentare. Sunt momente p
