Cu toate că PSD conduce această ţară de câteva luni bune, iar judeţul de… foarte mult timp (aş spune de pe la 1947, când s-a instaurat comunismul în formele sale incipiente), remarcăm faptul că tot există ofuscaţi şi la ei. Pe undeva, prin raportatea la numărul mare de membri ai acestui partid, e de înţeles, căci mereu vor exista frustrări, animozităţi, gâlceavă şi nemulţumire… Omul cu „obraz subţire” nu se poate mulţumi cu ceea ce are, chiar dacă asta este muuuuult peste averea/situaţia celui amărât.

S-o luăm pe îndelete: la momentul acesta, adică la un pas de lansarea oficială a candidaţilor USL (apropo, dacă se face pe Arena Naţională, cu cine joacă?), apar probleme, chiar derapaje de imagine în tabăra social-democraţilor. Am întocmit un top (scurt, dar concentrat ca siropul de tuse), pe care îl supunem atenţiei dvs.:

Locul I, câştigător al medaliei de aur la categoria „Ţeapa de toamnă-iarnă”, îi aparţine fostului deja deputat de Gorj, Mugurel Surupăceanu. Nu am fost un simpatizant al vreunui boss pesedist, dar dacă s-a luat decizia de a se menţine parlamentarii pe post (parcă s-ar moşteni averi, nu?), de ce nu l-au lăsat pe d-l Surupăceanu să candideze? Judecăm diferit cauze identice de prin ţară? Hmm, suntem pentru unii mumă, pentru alţii ciumă… Soluţia găsită în cazul colegiului acestui ex-deputat se numeşte Mihai Weber, iar antidotul supărării poate fi şansa unei candidaturi (tot sub umbrela încăpătoare a PSD) pe la capitală. Sau, mult mai probabil, migrarea către alte zări.

Locul II, cu ceva puncte în minus la clasament, îi aparţine primarului de la Leleşti, un domn extrem de simpatic prin insistenţa pe care o arată, solicitând (cam ciclic) şansa unei candidaturi la parlamentare. Astfel, domnul Marian Rotaru cere ceva dorit de mulţi, însă primit de puţini, că doar judeţul nu are mii de colegii. A încercat, săracul, să forţeze mâna celor pu