Dominați de individualism, jurnaliștii primului desant postdecembrist nici nu s-ar zice că simt responsabilitate pentru acest parcurs nefericit al unei prese în degringoladă. Filosofia pielii mai aproape decât cămașa a biruit, ca în întreaga societate.
Dacă presa ducea lipsă de subiecte noi, după ce s-a lăsat monopolizată săptămâni întregi de campania lui Diaconescu-OTV, iată că i se oferă acum un subiecțel de inimă albastră, numai bun de stors o lacrimă publicului obosit: Corina Drăgotescu, o veterană a baricadei media iliesciene, pleacă de tot în SUA. Definitiv. Green card-ul oferit prin Loteria vizelor o va scoate pe combatanta RTV (fostă Realitatea TV) din mocirla intolerantă a patriei, devenită irespirabilă: „Plec pentru un viitor mai bun pentru fata mea. M-am dus în America foarte des, de 12 ani merg de două ori pe an, cel puţin. Am văzut cum este să trăieşti într-o ţară în care vin oameni din toate locurile şi în care toleranţa înseamnă ceva... Ceea ce e cel mai dureros pentru mine însă este intoleranţa socială care a degenerat într-un limbaj incalificabil. Am văzut multă ură şi incapacitate de a-l respecta pe cel de alături“, și-a motivat jurnalista plecarea, într-un editorial publicat pe ImpactNews, precum și în confesiunile înlăcrimate din emisiunea cu Striblea.
E dreptul oricui să dorească o țară „ca afară“, să o caute, mai ales după experiența unei grave boli, să își găsească locul pe pământ. Problema e cum se decupează o generație de jurnaliști cu antecedente în comunism, dar afirmată după 1989, ce conștiință de sine au aceste personaje devenite voci publice, care au contribuit din plin la intoleranța din societate și la degradarea profesiei prin concubinajul la vedere cu puterea. Într-un acces de sinceritate, Corina Drăgotescu recunoaște că „ceea ce s-a întâmplat în România în ultimii 22 de ani reprezintă şi un eş