Dominați de individualism, jurnaliștii primului desant postdecembrist nici nu s-ar zice că simt responsabilitate pentru acest parcurs nefericit al unei prese în degringoladă. Filosofia pielii mai aproape decât cămașa a biruit, ca în întreaga societate.

Dacă presa ducea lipsă de subiecte noi, după ce s-a lăsat monopolizată săptămâni întregi de campania lui Diaconescu-OTV, iată că i se oferă acum un subiecțel de inimă albastră, numai bun de stors o lacrimă publicului obosit: Corina Dră­gotescu, o veterană a ba­ri­ca­dei media iliesciene, pleacă de tot în SUA. Definitiv. Green card-ul oferit prin Loteria vi­zelor o va scoate pe com­ba­tanta RTV (fostă Realitatea TV) din mocirla intolerantă a patriei, devenită irespirabilă: „Plec pentru un viitor mai bun pentru fata mea. M-am dus în America foarte des, de 12 ani merg de două ori pe an, cel puţin. Am văzut cum este să trăieşti într-o ţară în care vin oameni din toate locurile şi în care toleranţa înseamnă ceva... Ceea ce e cel mai dureros pentru mine însă este in­to­leranţa socială care a degenerat într-un lim­baj incalificabil. Am văzut multă ură şi inca­pacitate de a-l respecta pe cel de alături“, și-a motivat jurnalista plecarea, într-un edi­torial publicat pe ImpactNews, precum și în confesiunile înlăcrimate din emisiunea cu Stri­blea.

E dreptul oricui să dorească o țară „ca afară“, să o caute, mai ales după experiența unei grave boli, să își găsească locul pe pământ. Problema e cum se decupează o generație de jurnaliști cu antecedente în comunism, dar afirmată după 1989, ce con­știință de sine au aceste per­sonaje devenite voci publice, care au contribuit din plin la intoleranța din societate și la degradarea profesiei prin con­cubinajul la vedere cu pu­te­rea. Într-un acces de sin­ce­ritate, Corina Drăgotescu re­cunoaște că „ceea ce s-a în­tâmplat în România în ultimii 22 de ani reprezintă şi un eş