Acesta este omul care va fi, poate, cândva, în viitor, cunoscut drept „unul dintre cei mai mari scriitori de la începutul secolului al XXI-lea“.
Marius Daniel Popescu (MDP) este un scriitor român de limbă franceză, stabilit în Elveţia. Are 49 de ani şi lucrează ca şofer pe autobuz în Lausanne, scoate cărţi care sunt publicate la edituri prestigioase (la José Corti, la Paris, acolo, cu clasicii!). Obişnuieşte să ia cele mai importante distincţii literare din Ţara Cantoanelor. Tocmai a scos „Culorile rândunicii", continuarea „Simfoniei Lupului", carte care în 2008 răvăşea Europa literelor şi era înnobilată cu Marele Premiu „Robert Walser", acordat îndeobşte rebelilor geniali. Francezii, vizionari, desigur, deja şi-l revendică: „Cioran, Ionescu şi acum Popescu". Să vi-l prezint, deci, pe acest Popescu - ultimul om universal.
Libero
El a făcut totul: e oltean, dar a absolvit Silvicultura la Braşov, apoi tânăr inginer, dar mai ales poet, a fugit în Lausanne, după o fată frumoasă. Era 1990, el nu ştia franceza, dar îşi iubea fata frumoasă - vi se pare puţin? Atunci şi acolo, din dragoste, a fost salahor, tăietor de lemne, vopsitor de obloane de ferestre. Trec anii, şi el, Popescu, şoferul-scriitor, ajunge impresar pentru deţinuţii de drept comun, fotbalist semiprofesionist în echipa transportatorilor publici din Lausanne (e libero, voi vă daţi seama - cine mai joacă libero în secolul al XXI-lea?), face până şi o revistă literară, care se numeşte „Pătrunjelul", şi în care, dacă are chef, publică numai texte de-ale lui. Sediul „Pătrunjelului" este, fireşte, chiar la Popeşti acasă.
Aflu acum că s-a apucat de filme - era oricum, dintotdeauna, un actor desăvârşit. Şi unde mai pui că a avut timp şi să se căsătorească de două ori, şi să divorţeze tot de două ori. Are o fiică, Oana, care are 14 ani, cântă la chitară şi e legitimată la un cl
