Îl vom numi în continuare Claudiu Săftoiu şi nici într-un caz Elwis, aşa cum o tot fac adversarii lui. Prin apăsata insistenţă pe răsunătorul apelativ purtat de ştearsa persoană a lui CS, aceştia speră să-l aneantizeze pe fostul soţ al Adrianei, fostul ziarist la EVZ, fostul consilier a lui Traian Băsescu, fostul director SIE, actualmente PDG la TVR. După un stagiu consistent anti-Băsescu efectuat aproape zi de zi pe platourile Antenelor şi apreciat ca atare de şefii puciului din vară, CS a primit jilţul şi sceptrul falimentarei, dar mereu importantei instituţii de propagandă. Din primele zile de şefie, CS a avut de-a face cu insubordonatul site al TVR: de acolo, s-a aflat pentru prima oară de plagiatul premierului Ponta, pe care CS venise cu sarcina precisă (de partid) să-l apere. Rapid, şi site-ul, şi TVR Info au zburat. A urmat TVR Cultural, prea costisitor în viziunea reformistă a lui CS, nu însă şi TVR 3, tribuna propagandistică a oricărui politician din provincie.
Cu peste 3.000 de angajaţi, audienţe modeste (în vremurile ei bune) şi cu o pierdere de 154.618.779,33 euro, TVR a fost, este şi va fi o miză politică de grad zero, aşa cum trainic a croit-o, în plin avânt sau „spre comunism în zbor“, Nicolae Ceauşescu. CS „implementează“ în aceste zile reforma pentru „redresarea TVR“, deşi, conform deciziei date de Curtea Constituţională, el nu mai e, dar o să fie la loc, PDG. Asta înseamnă punerea în mişcare a 13 comisii de selecţie, care, în final, ar trebui să dea afară 872 de persoane. Operaţiunea costă instituţia vreo 75.000 de euro. Comisiile sunt făcute din oameni politici, toţi de la USL, pe care CS şi mâna sa dreaptă, d-l Zgabercea, au încercat să-i ascundă în spatele câte unei persoane onorabile şi fără de partid, pusă acolo de formă şi fără nicio consultare. Asta înseamnă „oficializarea controlului politic“