Înjurături, gâfâieli, suspine. Cărăm o canapea la gunoi. Mama a comandat una nouă, cea veche trebuie să dispară din apartament. E grea ca trei elefanți care stau pe o cămilă.
Ceea ce e și mai greu e că eu nu sunt prea îndemănatic. Frate-meu se enervează și ne spune să punem canapeaua pe spatele lui. Începe să alerge cu ea de parcă ar duce ceva foarte ușor. Ziua următoare se trezește ca și când ar fi fost călcat de săgeata albastră. Dar nu despre asta e vorba acum.
Acum e vorba despre măgarul care urlă din geamul apartamentului de la etajul zece. ”De ce pui acolo canapeaua aia??”, strigă aproape plângând. Frate-meu aproape că sare pân-la el. ”Pentru că-i al meu! Și eu plătesc pentru gunoi!”
E totuși trist că mai există asemenea oameni care n-au treabă mai urgentă la ora zece seara decât să se uite la noi cum trudim sub canapeuau aia. Frate-meu spune că asta e datorită prăpastiei sociale dintre oameni: sunt băieți de bani gata și nenorociți care trăiesc în mizerie. Dar îmi amintesc foarte bine cum în epoca de aur vecinii au numărat de câte ori fac baie la bunici.
Un lucru a rămas, într-adevăr: mizeria. Și încă unul, să nu care cumva să uit: mârlănia.
Înjurături, gâfâieli, suspine. Cărăm o canapea la gunoi. Mama a comandat una nouă, cea veche trebuie să dispară din apartament. E grea ca trei elefanți care stau pe o cămilă.
Ceea ce e și mai greu e că eu nu sunt prea îndemănatic. Frate-meu se enervează și ne spune să punem canapeaua pe spatele lui. Începe să alerge cu ea de parcă ar duce ceva foarte ușor. Ziua următoare se trezește ca și când ar fi fost călcat de săgeata albastră. Dar nu despre asta e vorba acum.
Acum e vorba despre măgarul care urlă din geamul apartamentului de la etajul zece. ”De ce pui acolo canapeaua aia??”, strigă aproape plângând. Frate-meu aproape că sare pân-la el. ”Pentru că-i al meu! Și eu plătesc pentru g
