Şapte dintre acei „viteji" ai clubului alb-albastru au trecut în nefiinţă, doi sunt antrenori la Constanţa, iar unul patronează un hotel la Mangalia. Cele mai bune clasări ale clubului constănţean în Divizia A sunt cele din ediţiile 1959/1960, 1966/1967 şi 1973/1974, când Farul, numită apoi FC Constanţa, a ocupat locul patru. În acele echipe, evoluau jucători mari, deveniţi legendari pentru Constanţa.
În sezonul 1966/1967, „marinarii" au fost în luptă chiar pentru locul întâi, însă finalmente au ratat de puţin podiumul. Formaţia-tip din acel campionat îţi dă fiori: Vasile Uţu - Gheorghe Georgescu, Constantin Mareş, Constantin Tâlvescu, Vasile Dumbravă - Constantin Koszka, Dumitru Antonescu - Ilie Ologu, Marin Tufan, Constantin Iancu, Tiberiu Kallo. Antrenori - Gil Mărdărescu (principal) şi Petre Comăniţă (secund).
„Era o echipă foarte bună, cu fotbalişti de valoare, care evoluau la sacrificiu. Mulţi dintre jucătorii din formula standard eram de echipa naţională (lotul olimpic sau lotul A): Uţu, Georgescu, Koszka, eu, Tufan, Iancu sau Kallo. Printre rezerve, figurau Constantin Manciu - Dumitru Caraman, Cicerone Manolache, Ion Zamfir, Constantin Pleşa, Iosif Bukkosy sau Ion Unguroiu, iar pe final au prins câteva meciuri şi juniorii Petre Biliboacă şi Suliman Etem. Mircea Sasu a venit în vara lui 67. Juca pe postul lui Ologu", îşi aminteşte Dumitru Antonescu, jucătorul cu cele mai multe meciuri în Divizia A pentru Farul, 400, şi 13 prezenţe la echipa naţională.
Ajuns la 67 de ani, Antonescu este de ani buni antrenor la copiii şi juniorii Farului. O legendă-vie a clubului constănţean. „Până la venirea lui Biliboacă şi Etem, eu eram cel mai mic din echipă. Toţi mă iubeau şi mă respectau. Am crescut pe lângă ei, ascultându-i. Nu erau fotbalişti cu mofturi, ca acum. Dacă era nevoie, le căram ghetele sau geanta. Nu era nicio ruşine", povesteşte Antone
