- Social - nr. 196 / 9 Octombrie, 2012 Era in 1962, 15 septembrie. Imi amintesc si acum, bine de ziua aceea. Parca a fost ieri. S-au scurs de-atunci unul dupa altul, tacuti, 50 de ani. O jumatate de secol! Sunt multi? Sunt putini? Ne venea si noua randul, celor din ’55, sa mergem la scoala, sa-nvatam carte. Mi-au ramas, de-atunci, amintiri placute amestecate cu o tristete ne-mpacata. Abia s-au linistit oarecum lucrurile, dupa ce s-a incheiat "cu un rasunator succes” colectivizarea. Persista inca o incertitudine peste tot, si multi ii asteptau, in taina, pe americani, desi limba rusa domnea in tara. Era epoca lui Gheorghiu-Dej, un "tatuc” la scara redusa. Ma vad aievea printre copii, in curtea scolii napadita de buruieni inalte, necosite, crescute peste vara. O sora mai mare m-a dus de mana si m-a pus in sirul celor ce urmau sa intre in clasa I. Nu ne cunosteam intre noi, aproape deloc, deoarece nu era pe vremea aceea gradinita in sat. Doamna – viitoarea mea invatatoare – ne-a tinut, din pragul scolii, un mic discurs, urandu-ne bun venit tuturor in noul an scolar. A sunat, simbolic, din clopotel si ne-a poftit apoi in clasa. Scoala din satul meu, SfantuGheorghe, era mica pe vremea aceea; doua sali de clasa despartite de o tinda. A fost ridicata de sateni, cu dorinta de-a avea scoala in sat. Se invata in sistemul simultan; a I-a cu a III-a si a II-a cu a IV-a, in doua schimburi cu un singur invatator – doamna. De la intrare m-a izbit mirosul puternic de motorina, ce venea de jos, de la podele, iar in aer plutea mirosul de petrol, semn ca paduchii isi faceau inca de cap. Cu traista in mana, am pasit intr-una din clase si am fost indemnati sa luam loc unde vrem, in bancile de lemn, dintr-o parte a clasei. In cealalta parte s-au asezat cei din a III-a, ceva mai disciplinati decat noi. Pe banci erau asezate cele doua carti de-nceput, Abecedarul si Aritmetica, iar langa el