M-a buşit râsul deunăzi, pe când mă aflam la cumpărături într-un supermarket. Admiram pe raft, într-o perfectă aliniere, o paradă în cinstea legumei numite soia, aliment vegetal sută la sută, fără o unghie de colesterol în el. Erau de toate, cocoţate acolo pe raft: crenvurşti de soia, cârnaţi de soia, salam, parizer ori pateu de soia la conservă, toate obţinute probabil după sacrificarea unor porci, viţei, oi şi găini de soia. Doar şorici de soia nu am văzut, dar cred că e doar o chestiune de timp până o să apară varianta acestei delicatese de soia.

Toată gama asta generoasă este destinată credincioşilor creştini, în zilele de post, când, se ştie, nu au voie să bage vreun aliment de carne în gură. Aşa cere abstinenţa în numele Domnului, iar economia de piaţă n-a stat de pomană, venind cu o mare varietate de înlocuitori ai produselor de carne. Pentru credincioşi, soia este carne falsă.

În paranteză fie zis, o să fie aşa o aglomeraţie în Rai, că o să stăm şi noi pe rafturi. Pe când în Iad o să fluiere vântul, iar Scaraoţchi, de plictiseală, o să dezlege integrame, fiind înfrânt, neaşteptat şi definitiv, cu un paloş de soia.

Leguma numită soia ar trebui să vină şi în sprijinul doamnelor şi domnişoarelor, care suferă că în perioadele de post nu pot să se dedice sexului oral, din cauză că nu au voie să introducă în gură carne, indiferent sub ce formă s-ar prezenta aceasta. Dacă printr-o mică minune cerească, bărbaţii s-ar trezi în zilele respective cu nişte organe sexuale de soia, problema ar fi rezolvată şi frustrarea alungată.

Doamne, iartă-mă, pentru cuvintele mele nesăbuite ! De fapt, ce vreau să zic? Că e prea mult circ în numele credinţei, vizibil şi în zilele astea, când se varsă la Iaşi conductele cu credincioşi la Hramul Sfintei Paraschiva. Prea mult balamuc, frate ! Credinţa e ceva intim, nu o mare de creştini, defilând ca de 1 Mai, cu c