Jale mare si invidie pe masura prin studiourile de televiziune atunci cand se vorbeste despre protestele de la Atena: daca am fi si noi ca grecii, sa ne aparam vehement drepturile!

Daca am sti si noi sa o tratam pe Angela Merkel dupa cum merita, dupa cum ne-a tratat si ea pe noi!, ofteaza politiceni si moderatori, dornici cu totii de scandal politic, dar si visand la audientele record ale unui breaking news prelungit.

Fereasca Dumnezeu sa facem din Grecia si greci un exemplu. E drept ca ei experimenteaza acum masuri de austeritate teribile si e drept ca ele sunt impuse in principal de intransingenta Germaniei, principalul finantator al UE. Ceea ce nu spune nimeni este cum a ajuns Grecia in aceasta situatie. Adica prin furt, deturnare si demagogie.

Atunci cand mai lasa jos garda teoriei conspiratiei, potrivit careia biata Grecie harnica, serioasa si onesta ar fi victima imperialismului UE, in special a celui german, grecii insisi ajung sa recunoasca cu jumatate de gura ca ani de zile toata lumea a furat grandios statul. Impozite nu plateau decat fraierii, banul circula aproape exclusiv cash, de muncit se muncea cam jumatate din cat se factura.

De exemplu, medicii greci care aveau contract cu casa lor de asigurari raportau lunar un numar de consultatii cel putin dublu fata de cel real. Daca ar fi muncit cat pretindeau, oamenii aceia ar fi murit de epuizare in cativa ani.

Cine a fost in Grecia macar o data a vazut cam pe la ce ora incepea munca dimineata, la ce ora se inchideau tavernele si cati clienti autohtoni aveau ele. Cam de cate ori ati putut plati cu cardul in Grecia si la cate pensiuni si taverne ati primit ceva care semna macar cu o factura.

Si in timp ce statul avea incasari modeste, cheltuielile cresteau ca in povesti. Grecii ajunsesera la 14-lea salariu pe an, la a 14-a pensie pe an. Ca