Exploatarea gazelor de şist a dus la înjumătăţirea preţurilor la electricitate în SUA şi la reducerea investiţiilor în surse mai scumpe de energie. Astfel, SUA nu mai au nevoie de gazele naturale ruseşti, ceea ce îi creează mari probleme gigantului energetic Gazprom, care este nevoit să se concentreze mai mult pe Europa.
Însă prin exploatarea gazelor de şist, care ar veni prin parteneriate cu companii vestice, Europa de Est şi-ar putea reduce dependenţa de Rusia. Dar acest gen de exploatări este controversat chiar şi în SUA.
Rusia, care are rezerve de gaze naturale de 13.000 miliarde dolari, are cel mai mult de pierdut de pe urma "revoluţiei" gazelor de şist care s-a întins din SUA până în China. În urmă cu zece ani forarea acestor tipuri de sedimente era imposibilă, scrie Bloomberg.
În afară de SUA, Gazprom pierde teren şi în ţările din Europa de Est, unde investiţiile în petrol şi gaze naturale au ajuns la un nivel record pentru perioada de după căderea zidului Berlinului, notează The Wall Street Journal.
Gigantul olandezo-britanic Shell, compania energetică Total din Franţa şi americanii de la ConocoPhillips au cumpărat drepturi de explorare în Polonia, unde se estimează că rezervele de gaze de şist sunt suficiente pentru cererea internă de gaze naturale timp de 35-65 de ani, potrivit Institutului polonez de Geologie. Polonia ar reprezente 30% din totalul pieţei europene a gazelor de şist.
Ucraina face, de asemenea, demersuri în ceea ce priveşte explorarea rezervelor neconvenţionale de gaze naturale. O companie mixtă a British Petroleum (BP) şi a unui grup de investitori din Rusia, TNK-BP Holding, intenţionează să investească 1,8 miliarde dolari în proiecte de gaze de şist în mai multe locuri din Ucraina. În plus, în luna iunie grupul italian Eni a cumpărat o participaţie la Westgasinvest, companie ucraineană de petrol şi gaze
