În sertarele parchetelor din România zac sute de dosare de omoruri, cu autori neidentifi cați, care așteaptă să fie rezolvate
Atentate, crime premeditate, pruncucideri sau omoruri fără mobil. Sute de criminali au scăpat de răspundere pentru vieţile pe care le-au curmat. Anchete prost făcute sau crime perfecte?
Recent, dosarul uciderii studentei japoneze a relevat că agresorul acesteia nu era la prima sa crimă. Vlad Nicolae (26 de ani) mai este cercetat pentru o altă crimă şi pentru mai multe tâlhării şi violuri. În toate cazurile, tânărul a acţionat identic, dar criminaliştii nu au văzut similitudinile din modul de a acţiona.
La finalul anului trecut, procurorii au tras linie şi au făcut bilanţul dosarelor în care ucigaşii par a fi de neprins: 371 de de crime, 44 de dosare de pruncucidere şi 38 de lovituri cauzatoare de moarte. Un procuror de la Parchetul General a realizat, în iulie 2012, o centralizare naţională a cazurilor de violenţă cu autor necunoscut. Concluzia raportului a fost că numărul acestor dosare au scăzut în ultimii doi ani, de la 451 la 408 în prezent. Astfel, în 2011 au intrat doar 29 de cauze cu autori necunoscuţi. Raportul a relevat că există o situaţie îngrijorătoare a anchetelor cu autori neidentificaţi la Parchetul Tribunalului Arad (18 cauze), din care nouă omoruri sunt înregistrate în perioada 2006-2010.
În 2007, statistica omorurilor cu autor necunoscut a fost dată peste cap de mai multe dosare privind Revoluţia din 1989, care au fost redeschise pentru o scurtă perioadă de timp. Afaceristul Mihai Ionescu a fost executat, cu patru gloanţe, în seara zilei de 15 iulie 1998, în jurul orei 22.30. Era vorba de o reglare de conturi şi execuţie în stil mafiot. Ionescu era unul dintre afaceriştii de succes din România acelor ani, iar numele său a fost vehiculat în scandalul „Ţigareta”. Trei persoane i-au barat autoturismul lui Mih
