Barca - Real reprezintă o amintire de neuitat pentru orice om care a văzut multe, darămite pentru un copil de 11 ani, erou al unei aniversări inedite.
Scânteia s-a aprins ieri-dimineaţă, în biroul redactorului-şef. Voiam să-l întreb ceva, probabil de bani, dar mi-a luat-o înainte: „Pe unde ai umblat ieri?". I-am răspuns ezitant: „Am fost la Barça-Real". Mi-a fost ruşine că aşa am sfidat criza, dar faţa colegului cu grad mai mare s-a luminat brusc.
„Ooo, la Barça-Real. Extraordinar. Trebuie să scrii ceva. Vreau să avem asta în ziar!" Recunosc că n-am fost de acord. „Ce să scriu? A fost ziua copilului meu şi l-am dus la Barcelona. L-am serbat la Mc'Donalds-ul de pe Rambla", am încercat o glumă. Până la urmă n-am fost în vreo insulă exotică din mijlocul Pacificului şi nici la Antipozi, pe unde umblă directoraşii, pardon managerii, din ziua de azi, ci la un „El Clasico".
Mihnea Măruţă a insistat însă să citească povestea celui de-al 221-lea derby oficial Barcelona - Real Madrid, văzută prin ochii unui copil de 11 ani şi scrisă de un tată cu 25 de ani mai în vârstă. Pentru început, precizez că David e fan Real Madrid, iar eu, Barcelona. Lui îi place Ronaldo, că are viteză şi ţepi făcuţi cu gel, mie - Messi pentru că joacă cu bucuria unui copil. Aşadar, am plecat la drum, fiecare cu visul lui. Să învingă favoriţii. Biletele pentru meci le-am vânat de aproape două luni. În fiecare zi, pe site-ul clubului scria sec: „Nu sunt bilete de vânzare".
AU ŞI EI BIŞNIŢARI
Se întâmplă rar ca „socios" să rateze un asemenea duel şi, cum Barça are peste 160.000 de membri cotizanţi, iar „Nou Camp" numai 98.000 de locuri, şanse să prinzi bilete la derby sunt destul de puţine, pentru că prioritate au ei. Pontul şi speranţa mi le-a dat un prieten: „Cu o zi înainte, vezi că se mai pun în vânzare bilete la stadion. Mai renunţă uni
