Au mai rămas doar câteva zile de vară risipite în toamnă. Patru la număr. Patru zile moştenite de ţăranul român de la strămoşul său mitic pentru a-şi strânge recolta, patru zile de vară din cele cincisprezece câte numără Vara lui Mioi… În calendarul popular al românilor răstimpul cuprins între 29 septembrie şi 14 octombrie poartă numele de Vara lui Mioi, Vara lui Mihoi/Mihai, Nunta Oilor sau Năpustitul Berbecilor. Potrivit etnologului Ion Ghinoiu, Mioi este o personificare meteorologică. A luat numele Sfântului Mioi iar "perioada de cincisprezece zile cuprinsă între 29 septembrie şi 14 octombrie, între Mioi şi Vinerea Mare (Stilul vechi), când se înregistrează, la latitudinea geografică a României, o încălzire trecătoare a timpului, este numită Vara lui Mioi. Întrucât atât la Mioi, cât şi la Vinerea Mare se obişnuia să se slobozească arieţii (berbecii) în turmele de oi pentru reproducere, aceste zile se numeau, local, Nunta Oilor sau Năpustitul Berbecilor. ("Panteonul Românesc – Dicţionar").
Legendele povestesc că Mioi era un ţăran tare harnic şi credincios, numai că, după ce a strâns întreaga recoltă a boierului la care lucra ca argat, vremea s-a stricat, au început ploile, iar roadele de pe bucata lui de pământ au rămas neadunate. Văzând toate acestea, Mioi şi-a înălţat ochii spre cer şi l-a rugat pe Dumnezeu să-i dăruiască o bucată de vară ca să-şi poată strânge şi el roadele pământului pe care l-a muncit tot anul cu inimă bună. Atunci, Dumnezeu l-a ascultat şi a mai înfierbântat soarele încă cincisprezece zile, timp în care Mioi şi-a pus la adăpost recolta şi a aşteptat liniştit iarna. O altă variantă a legendei povesteşte despre un cărăuş, care nu apucase să-şi treiere grâul: "Dumnezeu se îndură de rugămintea unui cărăuş sărac, ca să-i dea şi lui "câta vară" să-şi poată treiera grâul. Mioi e chiar numele acelui cărăuş (I. Muşlea-Ov. Bârlea, "Tipologia
