Toamna este un bun anotimp pentru târguri. Până pe 14 octombrie, la Paris poți cumpăra un automobil. Vine la rând apoi Mondial de l’alimentation, unde sunt asteptati 6000 de expozanti din 100 de tari. Zilele acestea și in România au loc târguri. Se promovează și se vând universități. Si nu de oricare, doar dintre cele mai “mari”.
World Education University Fair ne promite că “cele mai apreciate universități europene vin acum la tine in oraș”. “Acum” înseamnă între 13 si 14 octombrie. Orașul gazdă este București. Un alt târg, tot de educație superioară, The Romanian International University Fair, va avea loc la București (20-21 octombrie) și Cluj-Napoca (23 octombrie).
Primul semn distinctiv al acestor două târguri de universități este folosirea limbii engleze ca argument de marketing. După aceea vin numele universităților străine însoțit, după caz, de locul ocupat de acestea în topurile mondiale, numărul instituțiilor participante și publicitatea pe care și-o fac cei care organizează respectivele târguri.
Intr-un articol publicat in International Higher Education, un cunoscut cercetător american din domeniul învățământului superior, Philip G. Altbach, atrage atenția asupra unui fenomen care devine tot mai important în lumea de azi : masificarea învățământului superior internațional. Daca în 1981, erau 912 300 de studenți mobili pe plan internațional, treizeci de ani mai tarziu, numărul lor s-a triplat cel putin. Pentru a-și alege unde să studieze in străinatate, înainte de era Internetului, cei interesați scriau direct universităților și se documentau în centrele din ambasade. Existența războiului rece și a legăturilor neocoloniale făceau ca marile puteri in domeniul învățământului universitar să aibă un interes în finanțarea unor astfel de centre de informare. Acum însă, totul s-a schimbat. Învățământul superior a devenit o afacere de succes care
