Că problemele cu care se confruntă fostul premier Mihai Răzvan Ungureanu constituie o constantă a existenţei sale de bugetar de lux nu sunt o noutate, şi nici că lista de achiziţii exotice făcute pentru el de RAPPS nu este o “prostioară” – cum a calificat-o personal – îmi dovedeşte un text scris şi publicat pe 6 Martie 2007, în cadrul rubricii “Reformele fără fond”. Era şi atunci imediat după o altă “lăsare la vatră” – de la Externe. Iată textul cu pricina:

“Dacă el însuşi n-a avut curajul să o spună, o face tatăl său: ex-ministrul

(încă în funcţie) al Afacerilor Externe riscă să se prăbuşească într-o

gravă criză economică. In sensul că neavând, ca alţi liberali, mai

prudenţi şi mai inventivi, propriile afaceri, este nevoit să trăiască din

leafa de funcţionar public. Adică de ministru. Care nici aia nu e cine

ştie ce: vreo 50 de milioane de lei vechi. Fostul ministru

Mihai-Liniuţă-Razvan Ungureanu are de ce să fie neliniştit. Nu pentru că

şeful său (pe care l-a tras, elegant, în piept, cu episodul 'spionilor'

din Irak) l-ar lăsa muritor de foame. Nicidecum. I-a promis că-l pune

primul pe lista pentru Strasbourg. Şi nu cred că cineva îşi închipuie că

liberalii nu vor prinde măcar un loc de europarlamentar. Şi nici pentru că

până-n Mai va rămâne şomer. I s-a promis, cu generozitate, şefia

Institutului de Studii Liberale, unde firea sa de om pus cu burta pe carte

îl va ajuta să mai recupereze câte ceva din ceea ce a pierdut de când bate

drumurile lumii ca şef al diplomaţiei. Groaza lui Ungureanu ţine de faptul

că orice i s-ar da, nu va putea compensa veniturile pe care le avea ca

ministru. Nu vă gândiţi la leafă. Asta e un mizilic. Ceva