Astăzi, în cea de-a zecea zi a lui octombrie, vom afla de la INS unde a ajuns inflaţia la sfârşitul lui septembrie. Am văzut că după ce în luna mai a acestui an am înregistrat cea mai mică rată pe 12 luni a creşterii preţurilor din 22 de ani, de 1,79 la sută, inflaţia şi-a reluat urcuşul. Lună de lună: 2,04 la sută în iunie, 3 la sută în iulie şi 3,88 la sută în august. Probabil, urcuşul a continuat în septembrie. Dar creşterea nu e galopantă.

Nu mai departe decât marţi, cu o zi înainte de comunicatul INS, patronatele din agricultură şi din industria alimentară s-au grăbit să ocupe ecranele televizoarelor cu preziceri alarmante. Încercarea de a ne convinge că în această toamnă preţurile la alimente vor creşte cu 15-20 la sută nu merită să fie luată în seamă. Chiar dacă, în surdină, teoreticienii acestor grupuri patronale susţin că din aceste creşteri de preţuri ei vor face profit, iar ţara va face mai mult PIB. În realitate, niciuna dintre susţinerile lor nu se va adeveri. Întâi şi întâi, preţurile la alimente n-au cum să crească atât de mult. De ani mulţi n-am mai văzut creşteri de 15-20 la sută în tabloul mărfurilor alimentare. Şi nu vom vedea nici în acest an. Sigur, vor fi creşteri, sunt creşteri în toată Europa, dar nu vor atinge astfel de niveluri. Apoi, inflaţia ce depăşeşte trei-patru procente nu aduce nici profit şi nici PIB.

Prin '93, când preţurile de consum crescuseră cu 300 la sută, ajungându-se astfel la cea mai mare rată a inflaţiei din noiembrie '90 şi până astăzi, academicianul Costin Kiriţescu nota într-un interviu că "inflaţia n-a omorât pe nimeni". În toamna lui '96, când i-am fost prezentat, întrebându-l dacă mai crede în această judecată, a răspuns cu bine cunoscutu-i umor: "De-atunci au murit câţiva".

Primul care a murit a fost visul că inflaţia ar putea să aducă creştere economică. E drept că, urcând, preţurile stimulează c