Malluri, birouri, blocuri de locuințe ori pur și simplu maidane așteptând venirea unor vremuri mai bune. Majoritatea întreprinderilor de dinainte de 1989 au dispărut definitiv de pe harta Capitalei

În 1990, pe porţile uzinei Republica intrau, zilnic, 10.000 de oameni în trei schimburi. „Când unii veneau şi alţii plecau, toată platforma asta pe care o vedeţi aici devenea neîncăpătoare. Unii mergeau cu metroul, alţii cu tramvaiul, alţii se înghesuiau în autobuze... Sute de oameni din fiecare schimb luau trenul, că stăteau în satele dinspre Olteniţa“, îşi aminteşte Ştefan Boboc, unul dintre foştii angajaţi ai uzinei.

Azi, Republica este în faliment de mai bine de opt ani, după o privatizare ratată în 2003.

„Am reuşit să recuperăm toate activele care fuseseră înstrăinate pentru 600.000 de dolari şi să obţinem, prin vinderea unor utilaje şi a unor mici loturi de teren, 14,6 milioane de euro“, explică Teodor Nicolae de la RVA Insolvency, care se ocupă de lichidarea companiei. Acum, ar mai fi de vândut aproximativ 90% din active, respectiv nouă loturi de teren şi clădiri cu o suprafaţă de peste 250.000 de metri pătraţi.

„Conform evaluării de acum patru ani, acestea ar valora cam 30 de milioane de euro. Dar şi dacă am scoate doar 20 de milioane de euro, tot ar însemna că s-ar acoperi 100% din debitele către stat, ceea ce ar reprezenta o evidentă performanţă“, sune Nicolae.

Soarta Republica SA a fost împărtăşită de o bună parte din fabricile comuniste din Capitală. Cu tehnologii învechite, concurenţi mai puternici şi fără bani de modernizare, cele mai multe au tras, treptat, obloanele. Drept consecinţă, numărul lucrătorilor în industrie a scăzut puternic în Bucureşti şi Ilfov, de la aproape jumătate de milion în 1990 la circa 150.000 astăzi. De altfel, nici în afara Capitalei lucrurile nu stau prea diferit. În 1990, lucrau în industrie