Chiar daca meseria de cosar inca se mai gaseste in nomenclator, putini sunt cei care o aleg. Asta desi lucrurile s-au mai schimbat de pe vremea cand cosarul umbla negru de funingine si era privit cu simpatie de cei care-l intalneau in cale.
E drept ca si acum are parte de zambete, insa in uniforma regulamentara, traditionala, nu mai poate fi vazut decat la nunti, botezuri si alte evenimente festive, cand este invitat ca aducator de noroc. E poate cea mai distractiva parte a meseriei de cosar/hornar, pe care o cunoaste si Mircea Balsoianu, patronul unei astfel de firme din Reghin si cosar cu norma intreaga.
Ideea de a pune bazele unei astfel de firme i-a venit acestuia in 2004, cand era angajat la o societate de distributie gaze. "Am vazut ca se cereau documente de la un cosar cand se puneau contoarele de gaz. Cum cosari nu prea erau, intr-o seara mi-am intrebat sotia (care stie engleza) cum se spune la 'cosar' in engleza. Asa a inceput cautarea mea pe Internet", marturiseste Mircea Balsoianu.
Au urmat 15 cursuri in Italia, doua in Germania si unul in Danemarca. "Din 2009 sunt maestru cosar atestat, cu examen dat in Italia".
Scoala de cosari, in Romania
Mai mult, acesta a fondat si o scoala de cosari in cadrul ASFOCH, pentru ca, la fel ca in oricare alta meserie, e nevoie de studii. Sunt 3 nivele de pregatire, care amintesc de scolarizarea de odinioara: ucenic, calfa si maestru.
Totusi, diferenta este clara intre cosarul din 2012 si cel din 2007, de exemplu, cand aceasta meserie se limita la un om imbracat in catifea neagra, cu o sarma dotata cu o "floare" la capat si o gentuta cu un chitantier, explica cosarul profesionist.
Ultimul curs a fost organizat la sfarsitul lunii septembrie, la Reghin. A durat 4 zile, iar contravaloarea pentru un elev a fost de 600 de lei.
@N
