Premiul Nobel pentru chimie pe anul 2012 a fost atribuit cercetătorului american Robert J. Lefkowitz, de la Institutul Medical Howard Hughes şi de la Centrul Medical din cadrul Duke University, alături de un alt american, Brian K. Kobilka, de la Stanford University School of Medicine, Stanford, California, 'pentru studii cu privire la receptorii cuplaţi cu proteina G (RCPG)', a anunţat miercuri Comitetul Nobel la Stockholm.

'Organismul uman este un sistem extraordinar de bine reglat de interacţiuni între miliarde de celule. Fiecare dintre aceste celule dispune de nişte receptori prin care simte şi comunică cu mediul în care se află, putând astfel să se adapteze la noi situaţii. Robert Lefkowitz şi Brian Kobilka au primit Premiul Nobel 2012 pentru chimie pentru descoperiri privind modul de funcţionare al unei importante familii de astfel de receptori, şi anume receptorii cuplaţi cu proteina G (RCPG)'.

Pentru o lungă perioadă de timp, modul în care celulele organismului simt mediul în care se află a fost inexplicabil, se mai precizează în comunicatul Comitetului Nobel . Oamenii de ştiinţă ştiau, spre exemplu, că unii hormoni, aşa cum este adrenalina, au efecte puternice, cum ar fi creşterea tensiunii arteriale şi accelerarea bătăilor inimii, reacţii asociate situaţiilor de stres intens, când organismul declanşează mecanismul de supravieţuire 'luptă sau fugi'. Din aceste motive, cercetătorii bănuiau că la suprafaţa celulelor există un fel de receptori hormonali. Însă care este natura acestor receptori, şi modul în care ei funcţionează, au rămas necunoscute până la descoperirile făcute de Lefkowitz şi Kobilka.

În 1968, Robert Lefkowitz a început să folosească radioactivitatea pentru a identifica receptorii celulari. El a ataşat un izotop de iod la diferiţi hormoni, şi cu ajutorul radiaţiei, a reuşit să identifice câţiva receptori, printre