Deşi comunismul s-a dovedit a fi un concept care nu este viabil economic, social-democraţia încearcă să demonstreze că un stat al asistaţilor social şi al "egalităţii de şanse" reprezintă viitorul. Din punct de vedere social, tătuca-stat se ocupă cel mai bine de oameni şi îşi asumă costurile bunăstării individuale - acesta este pe scurt conceptul social-democrat. La polul opus, statul de tip liberal îşi lasă membrii "fiecare pentru sine" şi se comportă mai degrabă că o mamă vitregă cu o parte dintre indivizi. Aceasta este teoria, acum să vedem cum stau lucrurile în practică...

Ca întotdeauna, în practică lucrurile sunt mult mai nuanţate. Între dreapta (liberalism) şi stânga (social-democraţie) mai există şi centru, apoi avem şi extremele... Curentul liberal a împrumutat multe idei "de stânga", iar social-democraţia ţine cont de multe dintre soluţiile dreptei pentru a crea "averea" pe care să o împartă apoi către toată lumea, în mod just. Statul protector este popular atât în ţările sărace şi în curs de dezvoltare, cât şi în cele mai dezvoltate economii. Este adevărat că, în ţările sărace, ceea ce se împarte este sărăcia - oferită către marea masă a populaţiei -, în timp ce averile ajung către o minoritate, de obicei politică. Totuşi, inexistenţa unei clase de mijloc puternice, precum şi faptul că asistenţa din partea statului este absolut necesară pentru supravieţuirea unei largi pături a populaţiei, face ca abordarea respectivă să poată fi catalogată ca stat social. În SUA, cuibul liberalismului, aşa cum scrie în cărţile de economie - este adevărat, cărţi scrise în primele decenii din secolul trecut -, unul din candidaţii la alegerile generale din noiembrie a făcut o gafă (aşa a fost considerată ţinând cont de voturile de care are nevoie), spunând că 47% dintre americani sunt asistaţi social, aşadar votanţii "naturali" ai celuilalt candidat. Trecând peste lips