Daniel Morar a afirmat miercuri, 10 octombrie, că a fost numit la şefia DNA în 2005, într-o perioadă în care aşteptările internaţionale erau semnificative pe corupţia la nivel înalt

Cu ocazia prezentării bilanţului pentru cei şase ani în care a condus DNA, prim-adjunct al procurorului general, Daniel Morar, a declarat pentru Agerpres că el a fost ”numit în funcţia de procuror şef al DNA în 2005 într-un context în care aşteptările interne şi internaţionale erau semnificative pe ceea ce înseamnă combaterea corupţiei la nivel înalt.”, în perioada de “preaderare a României la Uniunea Europeană, când cei de acolo vroiau să se asigure că Guvernul român tratează cu seriozitate fenomenul corupţiei, că a creat instrumentele şi instituţiile necesare pentru combaterea acestuia şi vroiau să vadă rezultate concrete în activitatea judiciară”. Morar a adăugat că cea mai exactă definiţie asupra instituţiei în 2005 era dată de unul din rapoartele de evaluare întocmit de către un magistrat belgian care spunea că, în urma evaluării activităţii Parchetului Naţionale Anticorupţie la acea dată, a observat “o remarcabilă pasivitate şi reţinere a procurorilor anticorupţie în instrumentarea dosarelor la nivel înalt, rezumându-se la instrumentarea unor dosare de duzină, dosare de mică corupţie“.

Daniel Morar a susţinut că el a “revocat o parte din procurorii cu activitate necorespunzătoare în cadrul instituţiei şi a început procedurile de angajare, încadrare a altora pentru aceste activităţi.” Totodată, el a precizat că graţie ajutorului “Ministerului Justiţiei şi în final al Parlamentului s-a asigurat cadrul legislativ necesar pentru redobândirea de către DNA a competenţei de cercetare a parlamentarilor. În aceste condiţii, începând cu 2006, activitatea procurorilor a fost semnificativ schimbată. S-a renunţat la instrumentarea cu predilecţie a dosarelor de obţinere în mod frau