Posibilitatea ca producătorul german de autoturisme să deschidă o fabrică în Europa de Est a declanșat o cursă a promisiunilor. La asta stăm bine, dar mai greu e cu infrastructura

Zvonul că BMW are în vedere Europa de Est pentru o fabrică, apărut în luna mai, a pus pe jar autorităţile din România. Ca să nu repete episodul Mercedes, din 2008, când Daimler a ales Ungaria în detrimentul Timişului, autorităţile lugojene întind de pe acum podul cu flori spre Munchen. Primarul Francisc Boldea e gata să le ofere aproape gratis terenul pentru fabrică şi conectarea la utilităţi. „În zona industrială a oraşului avem disponibile 36 de hectare de teren pe care suntem dispuşi să le concesionăm către BMW la preţul modic de 2 lei metrul pătrat, până la construirea fabricii. Ulterior, le vom vinde terenul la un preţ foarte bun”, a declarat edilul. Racordarea la utilităţi ar fi suportată tot de primărie.

În plus, edilii lugojeni promit că vor asigura şi transportul personalului. „Vom pune la dispoziţia lor autobuze pentru transportul gratuit al angajaţilor la serviciu, astfel încât să îi degrevăm de această cheltuială”, a mai spus Francisc Boldea. El spune că va propune Consiliului Local şi alte facilităţi pentru BMW, printre ele numărându- se şi diminuarea impozitului datorat de fabrică.

Din păcate, Boldea nu poate promite ceea ce ar avea cu adevărat nevoie un producător auto. Autostrada spre Ungaria e departe de finalizare, fiind încă de lucru între Lugoj şi Timişoara şi între Arad şi Nădlac. Calea ferată e bună mai mult pentru hoţii de fier vechi decât pentru trenurile de marfă. Legătura cu restul ţării, unde ar putea fi furnizori ai fabricii, e la fel de greoaie. În plus, România e cunoscută pentru instabilitatea fiscală, tocmai motivul pentru care BMW încă se gândeşte dacă să deschidă sau nu o fabrică în Brazilia.

Avem, totuşi, şi avantaje. Timişoara, aflată