Mi-am îngăduit să pocesc titlul cunoscutului spaghetti-western cu Clint Eastwood (Bunul, răul şi urâtul), pentru a alătura două personaje altfel oarecum despărţite. Raul Rusescu este golgeterul liderului, omul de execuţie din gheata căruia au plecat nişte goluri fără de care Becali n-ar fi avut puseuri periculoase pentru sănătatea lui, dar şi pentru a noastră. Iar urâtul, de mai mulţi sau mai puţini microbişti, este domnul Piţi. Acesta a selecţionat toată echipa Stelei, mai puţin cel mai important om al ei! Acum, nimeni n-ar fi pretins neapărat să şi joace, dar măcar să fie acolo unde merita cu prisosinţă să fie. În schimb, ca să fie treaba treabă, domnul Piţi l-a chemat, iarăşi, pe Cociş! Vasăzică, o luăm de la capăt. Cu astea două prezenţe, Cociş ar putea atinge 50 de selecţii sub tricolor. Vă daţi seama, se va spune peste ani, trebuie să fi fost ceva de capul lui, altfel n-ajungea el la 50 de selecţii! Practic, nici un alt mijlocaş din lotul actual nu are nici măcar jumătate din numărul lui de selecţii... Eu cred că el este un băiat foarte respectuos, care se uită la domnul Piţi ca la tata antrenorilor, acesta fiind, iată, un motiv suficient pentru selecţie repetată. Iar în ultimul timp văd că îi calcă pe urme şi Valerică Găman.
Altfel consecvent, selecţionerul mai comite pe furiş şi unele inconsecvenţe. Nu spunea el că Sânmărtean nu are loc la naţională doar fiindcă acolo, pe acel post, joacă Tănase? Na poftim, Tănase nu mai e. Dar nici Sânmărtean nu e. Iar dacă nu e, nu e. Să nu ne mai batem capul, de-astea vom avea mereu în fotbalul românesc, mai bine să vedem ce putem scoate din cele două meciuri. Din ce văd pe la casele de pariuri, ăştia ne subestimează rău. Cota pentru victoria Turciei se învârte pe la 1,60-1,65. Eu n-aş fi coborât mult sub 2,00 la meciul ăsta, poate un 1,90 pentru turci. Deci premise pentru a le face viaţa grea. Cu Olanda stăm şi
