Legea 221/2009 are ca scop recunoaşterea caracterului politic al condamnărilor suferite în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989 ca urmare a împotrivirii la regimul existent în perioada în discuţie şi a măsurilor cu caracter administrativ luate.
De asemenea, trebuie avut în vedere că prin art. 5 se acordau daune morale celor care au suferit condamnări sau faţă de care s-au luat măsurile administrative cu caracter politic. Ceea ce interesează mai mult e că au fost introduse pe rolul Curţii Constituţionale mai multe excepţii de neconstituţionalitate atât de către Ministerul de Finanţe, cât şi de către Avocatul Poporului, iar Curtea a admis aceste excepţii considerând că daunele sunt neconstituţionale.
Dacă avem în vedere atât scopul şi obiectul legii, cât şi definiţia daunelor morale, vom ajunge la concluzia că acestea se cuvin foştilor deţinuţi politic, dar şi celor care au suferit măsuri ce au avut ca obiect dislocarea şi stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unităţi şi colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, acestea daune găsindu-şi atât un fundament constituţional, cât şi unul moral.
În ceea ce priveşte noţiunea de daune morale acesasta a fost definită ca fiind “orice atingere adusă prerogativelor care constituie atributul personalităţii umane” (Rene Savatier “La theorie des obligations. Vision juridique et economique” Dalloz, Paris, 1969, p.344) sau “prejudiciul care rezultă dintr-o atingere adusă intereselor personale şi care se manifesta prin suferinţa fizică sau morală pe care le resimte victima” (Pierre Tercier "Contribution a l'etude du tort moral et de să reparation en droit suisse", Editions Universitaires, Fribourg, Suisse, 1971, p 14).
Prejudiciile morale sunt cele care rezultă din vătămarea unui interes personal nepatrimonial, nefiind susceptibile de evaluare bănească. Astfel de prejudici
