Din toate poveştile cu băieţii deştepţi din energie spuse până acum – frumoase, spumoase şi pe bani grei – a lipsit un singur personaj: cătuşele.

Din toate poveştile cu băieţii deştepţi din energie spuse până acum - frumoase, spumoase şi pe bani grei - a lipsit un singur personaj: cătuşele. Prezenţa lor la timpul potrivit - acum 15, sau măcar 10, fie şi 5 ani - poate ne-ar fi văduvit de numeroase poveşti frumoase, dar cu siguranţă ne-ar fi lăsat mai bogaţi.

Istoria băieţilor deştepţi a cunoscut două episoade, unul „hard" şi unul „soft". Cel „hard" a început acum 15 ani, când guvernul CDR a oferit prin încredinţare directă retehnologizarea hidrocentralei Porţile de Fier, care s-a soldat cu un impecabil dezastru tehnic. Firma beneficiară şi-a schimbat numele şi structura în decursul anilor, dar dârele i-au rămas până în guvernarea următoare, a PSD. Cum episodul „hard", cel tehnologic, s-a dovedit anevoios, căci cerea multă ştiinţă de carte, s-a trecut la episodul „soft", al gulerelor albe - un fax, o secretară şi multe pile la Guvern. Victima a rămas aceeaşi: Hidroelectrica. Dacă în faza „hard" compania de stat a pompat milioane de dolari în rugină, în cea „soft" a vândut ieftin propria energie pentru ca băieţii deştepţi să o revândă la preţul pieţei, diferenţa rămânând la ei, nu la Hidroelectrica.

Această afacere a putut rezista vreme de zece ani pentru că s-a bazat pe nişte contracte drăceşti, aproape imposibil de denunţat fără plata unor despăgubiri înrobitoare. Iar la încheierea acestor contracte, statul a fost victimă sigură, pentru că nişte ticăloşi din Guvern au lucrat nu pentru stat, ci pentru băieţii deştepţi. Din acest motiv, nu poţi să nu rămâi mut când vezi nesimţirea cu care un domn numit Iulian Iancu, deputat PSD, perorează azi doct şi competent împotriva băieţilor deştepţi. Or, domnul Iulian Iancu era secretar de stat la Ministerul