Dragi cititoare, iubiţi cititori,
Cu alean în suflet şi multă rîvnă, iacă-tă-mă-s şi eu scrittore de epistole despre cea lume, mai puţin pieritoare decît a noastră. Mintea mea puţină nu m-ajută să fac speculaţiuni, dar vă promit o delectare sumară cu scrisorile ce-au trecut cu telegarii minţii printre noi. Nu cătaţi cusururi că este scrisul meu plin. Cătaţi delectare şi bună însoţire. Uite ce-am cules în acest florilegiu.
Scrisoarea cea dentîi e a lui Neacşu. Mai dragă însă mi-e a lui Neagoe Basarab către fi-su. Cum se cuvine. De iniţiere într-o lume urîcioasă:
DE ACELASI AUTOR Oh, porcule, cît de mult ţi-am dus dorul! Piaţa duminica de dinainte de Crăciun Vizavi de Eneida Vai de oasele noastre! Sîntem urşi „Deacii întîi să te îmbraci în dragostea lui Dumnezeu ca într-o platoşă. Aşa eşi cu veselie la boiarii tăi şi să nu te priceapă cumvaşi că-ţi iaste frică, sau să ţi să fie schimbat faţa, ci te arată lor vésel şi-ţi cheamă toţi sfétnicii tăi cei bătrîni, şi boiarii cei mari şi toată oastea ta, şi zi cătră dînşii cuvinte bune şi dulci ca acéste, grăind: «Iată, dragii miei boiari şi voi iubitele méle slugi, că veniră vrăjmaşii noştri asupra noastră, nefiindu-le lor noi nimic vinovaţi. Că cu toate cuvintele céle bune şi dulci noi i-am mîngîiat şi, de ai fi pohtit şi avuţie, le-am fi dat, şi cu smerenie încă ne-am smerit înaintea lor şi ne-am plecat, iar ei nu vrură să ia, nici cuvintele noastre céle blînde nu le-au băgat în seamă, nici avuţie, nici smerenie. Ce numai au venit acuma să ia capul mieu, şi încă nu numai capul mieu, ce şi capetele voastre ale tuturor. Deci eu pre voi nu voi să vă las, ci voi să-mi puiu capul pentru voi, că-mi iaste milă de voi.»“
Dar boierii nu înţeleg viaţa decît ca pe o voroavă. Şi uite ce păţi de la nişte scrisori viclene Milescu Spătarul, în O samă de cuvinte a lui Neculce:
„Era un boier, anume Neculai M
