Nu e chiar modă lingvistică sau automatism contagios, dar nici simplă confuzie accidentală: tot mai des, riscăm să auzim invitaţia de a rămîne în telefon. Construcţia prepoziţională atipică a fost înregistrată de mai multe ori în ultimii ani, cu ocazia monitorizării unor posturi de televiziune: „Vă rog să rămîneţi în telefon!“; „Doar puţin să rămîneţi în telefon şi dumneavoastră!“; „aş vrea să vă rog să rămîneţi în telefon“ (OTV, 2007, 2010, 2011; exemple din rapoartele aflate pe site-ul www.cna.ro). S-ar putea crede că e o particularitate de limbaj individuală, a unor realizatori sau redactori de la un anumit post de televiziune, mai puţin frecventabil; totuşi, e foarte probabil ca prin intermediul emisiunilor de la OTV să-şi manifeste prezenţa registrul oral al limbajului necultivat şi diverse jargoane profesionale. Exemplele care se pot găsi pe Internet au surse variate, în relatări din bloguri şi forumuri, şi par legate de experienţa comunicării cu operatori telefonici: „Nu, nu, vă rog, rămîneţi în telefon un pic! Vreau să vă zic ceva“ (fatamosului.wordpress.com); „Bun, vă rog rămîneţi în telefon pînă găsesc swich-ul“ (ferdinica.weblog.ro); „Ea îmi zice să rămîn în telefon, ca să vorbească cu un superior“ (cristian83.wordpress.com); „Acelaşi meniu enervant, aceleaşi cuvinte, aceeaşi tanti care îmi spunea să rămîn în telefon“ (raperboy.ro); „dacă îţi pune muzică (apel în aşteptare), rămîi în telefon pînă te va prelua un operator care va vedea despre ce este vorba!“ (forum.softpedia.com). Toate construcţiile de mai sus depind, cum se vede, de verbul a rămîne.
DE ACELASI AUTOR Aroganţă Dezastre şi provocări Românii au talent Gen. Sau ceva de genul... Desigur, utilizarea prepoziţiilor e adesea idiomatică şi nu neapărat logică. Numai că, într-un context de tipul celui pe care îl discutăm, folosirea prepoziţiei în riscă să producă o nedorită concretizare a i
